Timpul, doar un mosorel în mâinile noastre

Oana Dușmănescu

2 October 2012

Eu nu vă ameninţ. Doar vă spun. Nimic nu trece în lumea asta mai repede decât propria viaţă. Nu e nimic tragic în afirmaţia asta. Este un adevăr pe care şi-l dovedeşte fiecare pe pielea lui, iar când trage linia, adună sau scade. Nu am de gând să reiau teoria lui „carpe diem” – de la „Dead Poets Society” încoace nu se mai pot spune multe pe tema aceasta. Îmi permit însă să vă împărtăşesc nişte concluzii despre schimbări şi timingul lor, nu, nu să vă dau sfaturi, nu mi-aş permite niciodată una ca asta.

Reconversia profesională

Există un moment în viaţa fiecărui om (sunt tentată să spun că mai degrabă în viaţa fiecărei femei, căci femeile mi se par mai instabile profesional şi cu idealuri în mai multe direcţii) cînd are chef să arunce totul pe geam şi să înceapă de la zero, nu doar într-un alt loc de muncă asemănător cu cel de până atunci, ci chiar într-o cu totul altă meserie.

De obicei, când ajungem în punctul în care visăm să facem pasul, acela ar fi momentul potrivit să-l şi facem. Orice amânare naivă de genul „Lasă, am doar 30 de ani şi toată viaţa înainte, am tot timpul din lume la dispoziţie să-mi caut şi să-mi găsesc ceva mai bun” este, de fapt o scuză să tărăgănezi şi o lipsă de curaj uneori explicabilă.

Nu mai sta! Trimite CV-uri şi scrisori originale de intenţie! Cu tupeu. Unde crezi că te-ai potrivi, bagă-te în seamă. Distrează-te, joacă-te! Arată-le potenţialilor viitori angajatori că deţii îndrăzneala şi creativitatea de care au nevoie ca de apă proapătă în afacerea lor. Arată-le că nu ţi-e teamă. Dar mai ales arată-ţi ţie lucrul acesta. Dacă tu crezi că e clipa să-ţi deschizi o cafenea sau o firmă de consultanţă, nu dormi! Nimeni nu simte aceste perioade de trezire mai bine decât tine.

Bărbaţii şi ciudatele întâlniri cu ei

De multe ori, bărbaţii sunt mai puţin vânători decât femeile, în ciuda împărţirii tradiţionale şi clare a calităţilor şi defectelor. Ei ar agăţa şi ar începe o relaţie, aşa le spun inima şi creierul, dar sunt leneşi, comozi, nesiguri. De multe trec pe lângă iubirea vieţii lor din aceste motive micuţe.

De aceea, ajutaţi-i. Nu-i lăsaţi să se perpelească în aşteptare şi în sucul propriei inactivităţi. Vă place de domnul cu cămaşă verde? Păi anunţaţi-l. Nu ştiu eu cum şi în ce fel, fiecare vrăjitoare are propriu-i ceaslov de descântece şi de feluri de a-şi atinge scopul. Spuneţi-i ce aveţi în cap, ca să nu regretaţi mai târziu. Căci „mai târziu”, orice ar însemna, este uneori sinonim cu „foarte târziu” sau, mai rău, cu „prea târziu”.

 

Copiii şi nevoia de a-i face

Căci, hai să fim cât putem de sincere, foarte puţine dintre noi se gândesc la odrasle ca la un ideal unic şi pur altruist. A dori copii e un instinct, iar a-i aduce pe lume este potolirea şi, totodată, hrănirea acestui instinct.

La capitolul acesta, eu am două reţete preferate. Prima ar fi să devii mamă când ai 18-19 ani. Creşteţi cot la cot, ai ajutoare în putere pe lângă tine, nu eşti atât de supărată pe lume şi pe viaţă, ai la tine mixul perfect de energie şi uşoară inconştienţă, corpul îşi revine repede şi armonios.

A doua ar fi să te abţii până după 33-34 încolo. Să-ţi foloseşti cum se cuvine timpul de plimbat, dat nasul cu lumea, adunat experienţă, pierdut nopţi şi, neapărat, de băut tequila. Când observi că nu mai încape tequila, e momentul pentru copil.

 Din tot ce am predicat mai sus, m-am ţinut cu sfinţenie numai de ultimul paragraf. :))



Citiţi şi

Femeile din Palestina

Nu mai pot

Sunt babă, rezist!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,329 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro