Toate acele momente

Liviu Frățilă

5 September 2013

Timpul umerilor lăsați, al privirii pironite în pământ. Țintuite acolo, legate cu lanțuri de-o bordură, în speranța că soneria ceasului te va trezi dintr-un vis urât. Momentul conștientizării că “dacă ar fi fost să fie” devine “îmi pare rău că nu…”. Timpul în care pumnul se strânge în speranța că strivești în el ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Timpul în care însăși noțiunea de timp devine enervantă. În care privești cu ochi goi o bucată de hârtie pe care cândva ți-ai notat ceva. În care-ți blestemi slăbiciunea, în care blestemi puterea altuia. Momentele dintre momente, distanța dintre zâmbetul care a fost și rictusul care-a devenit.

Acele momente. Trecut, prezent. Imaginea unui viitor tâmpit, al unui trecut în care ai făcut niște alegeri și mai tâmpite decât ceea ce ți se așterne în față ca perspective. Momentul în care îți vine să strigi și-ți dai seama că nu mai ai forța s-o faci. Că ai consumat absolut toată energia pe niște prostii inutile. Acele conștientizări importante. Vizualizarea cea de pe urma, realizezi că-n goana ta după diamante ai strivit un rahat în care floarea de pe urmă se pregătea să iasă la lumină. Regretele când o vezi strivită, când știi că-n cel din urmă moment, floarea aia e tot ce ți-a mai rămas.

Momentul în care crezi doar că ești tare ca o stâncă. Când te enervează că o banală lacrimă poate săpa șanțuri adânci în tine. Când te epuizează gândul că poezia care ar fi trebuit să fii s-a preschimbat într-un grohăit de mistreț rănit de un mult prea eficient și pragmatic cartuș. Frustrarea că nu meriți ce ți se întâmpăa bun acum, aceeași conștientizare în care totul ar trebui să fie o capcană bine întinsă de-o instanță divină infinit mai inteligentă ca tine. Liniștea, neliniștea…



Citiţi şi

Eşti muza mea, copila mea, femeia mea, iubita mea!

Când m-am despărƫit de el, a început nebunia

Păpuşa şi zmeul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,436 views

Your tuppence

  1. Doriana / 29 November 2013 2:10

    Aveti idee unde mai scrie domnul Fratila? Are vreun blog? Nu am gasit nimic altceva..

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. o tanti / 8 September 2013 11:12

    Accepta si iarta-te! Invata despre cum sa nu fii! Daca n-ai invatat nimic si doar te vaiti incerfcand sa pari ca iti pare rau…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Corina Santmire / 6 September 2013 6:57

    Romanta umerilor cazuti
    sau
    Dezlipirea de axa lui Y

    Toți am fost jos neprevenit:
    Surpriză! Am supraviețuit.
    Mai șifonați, umili măcar,
    Cât să arate la cântar.

    Că sus e sus, e definit
    De-al nostru spectru cam finit.
    La Y-n sân un punct e fix
    E zero intersectând pe X.

    Din vârf pornind ușor la pas
    Mâ-npinge-n vale un impas;
    In jos drumeagu-i stacojiu,
    Inghesuit si mijlociu.

    O deviație standard-n jos
    E deprimant, morocănos,
    Foarte frustrant si agravant
    Să fiu chiar eu așa jenant?

    Sub zer0-n minusul călit
    Mistrețul scurmă grohăit.
    Fugind spre glonțul relevant
    Puștii venite din Levant.

    Privire goală, umeri grei
    Mă trag în jos. Dar sunt ai mei?
    Nu era râsul copertină
    Și-acum văd rânjetu-n lumină?

    Căzând mai jos, spre infinit
    Cu minus – aeruI rărit
    Asaltă trupul subțiat:
    Plămânu-mi este agasat.

    De jos în sus, de sus în jos
    Diagonal și sinuos.
    De sus în jos, amețitoare
    Perpetua non-nemiscare.

    Sau uite, aceasta-apropiere
    Este doar alt punct de vedere.
    Intoarce axa-n jumatate
    Lui Y – nouazeci de grade.
    De-a valma toate sunt acum:
    Descurca-te si noroc bun!

    Atâta vreme cât în stâncă
    Lacrima sapă mai adâncă
    Lumina către diamant,
    Nu-ți fă probleme: nu-i jenant.

    Cunosc, ar fi mult mai usor
    Cu carte-de-utilizator.
    Bovin-plăpând-calduț-plăcute
    Coordinatele știute.

    Dar nu-mi doresc ușor, ci viu
    Neliniștit și zurbagiu.
    Nu vreau să știu când drum aleg
    De fruct amar am să culeg.
    Ce farmec calea ar avea
    De-am știi de-i bună sau e rea
    Dintr-u-nceput? Ce dezolant
    Când drumul nu-i recalcitrant!

    Cu ochi atent, continuând
    Privind în zare, nu în pământ
    La ziua care va să vie
    ‘n haotica geometrie
    De mâine – apărând în cale
    Cu valuri d-autoflagelare,

    Am hotărât: ce-i dus e dus.
    Spatele drept. Umerii sus!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro