Top secret: fanteziile femeii de 50 de ani

Otilia Țigănaș

9 April 2015

otilia tiganasCategoria de cititori căreia mă adresez azi, este îngustă. Nu mizez pe multe accesări. Oamenii “50 plus”. Mai ales femei, fiindcă eu sunt femeie de cincizeci de ani și vorbesc în cunoștință de cauză.

Videoclipurile care au spart piața, le fac referiri mai ales extremelor. Fie fete/băieți frumoși, cruzi toți, țâțe ferme, coapse de iapă nărăvașă, zveltețe animalică, fie băbuțe uscate, dar nostime și ridate tare, care totuși fac balet, sau cântă mișto, dansând din buric.

Privind băbuțele, râdem de ne prăpădim despre cât sunt ele de hazlii PENTRU VÂRSTA LOR.

Privindu-i pe primii, ne excităm în leagănul tinereții. Tinerețea e atât de frumoasă!

Noi, cei “50 plus”, deci un fel de “nici-nici”, ne ostoim nostalgic cu imaginea a ceea ce am fost cândva, sau admirăm sincer, ca o promisiune, vitalitatea altora MULT mai în vârstă decât noi. Deci musai ne raportăm la alții. Ba mai mult, refuzăm arogant sintagma “pentru vârsta ta”, atunci când cineva ne pune prețul corect pe trup sau minte.

De astă dată voi vorbi despre aceia care nu pot concura cu fătuțele blonde, (fiindcă fermitatea coapselor nu are cum să mai fie aceeași!!) dar care, totuși, nu-s nici băbuțele ridate de la Eurovizion. Și nici Tina Turner, sau Madonna, VIP-uri care și-au făcut din cultura trupului o meserie, un scop. Mă refer la aceia care pot simți din plin toată potențiala paletă a romantismului, a tensiunii unei noi iubiri, a excitației unui flirt, până la urmă paleta nevoii de a-și confirma că mai pot simți ceva. Sau că mai pot face pe cineva să-i simtă.

Granița lumilor… despre ea vorbesc azi!

Am să vorbesc despre atunci când ai 50 de ani, poate 60, și ești încă extrem de viu, dar nu ești sigur nici că asta se cade, nici că n-ai să devii penibil/ patetic s-o recunoști, necum ce imagine ai să oferi, aplicând practic ceea ce te macină.

57-73

57-73 🙂

Cu ani în urmă, muulți, mă întrebam (sincer!) dacă oamenii la 40 de ani mai fac sex. Cineva mi-a zis că Daaa! Normal!

Iar eu am avut seriose dubii privind normalitatea ăluia de 40 de ani, căruia îi mai arde de gemete erotice și penetrări sălbatice. Eram copil. Azi mă întreb dacă oamenii de 80 de ani mai fac sex. Și cât. Și cum. Dar deja mă întreb, fără dubii privind normalitatea protagoniștilor, e doar “documentare jurnalistică pe teren”.

Ce gânduri secrete poate dezvolta o femeie de 50 de ani? Chiar mai grăsuță, bunică de legănat bebeii fără loc la creșă, ceva celulită, burtică peste limita decenței. Treacă de la noi și-un permanent, sau 10 milimetri de cărunt la rădăcina părului vopsit șaten. (Nimic din astea n-o face asexuată!!)

1.Dacă e încastrată în siguranța familială, căsătorită și azi cu același iubit din liceu, ea se va întreba, măcar puțin, cât oare ar mai putea suci azi mințile altuia! Chiar numai 10 minute. În zece minute nu se carbonizează sarmalele din cuptor! Zece minute poate visa și gospodina perfectă, “mama di tutti capi”. Iar întrebarea asta, culmea!! nu și-a pus-o la 30 de ani. Și-o pune doar azi, când îi bate la ușă menopauza.

2.Dacă e divorțată, văduvă, se întreabă ce șansă ar avea la o nouă mare iubire, știut fiind că oamenii de 50-60 de ani care se întâlnesc, vin la întâlnire cu o istorie proprie uriașă. Plumb. Foști soți/ neveste, iubiți/ amante, copii, nepoți, averi. Și tind să trăiască în trecut, să se raporteze la trecut. Puțini au mintea să-și ofere sieși o nouă șansă, decupând nemilos din aminitiri, sau reducând radical obligațiile actuale asumate ca bunici. (Fără de care, beneficiarii tineri, între noi fie vorba- ar pute trăi liniștit și n-ar falimenta social!)

3.Dacă nu se înacadrează la primele două puncte, și n-are CHIAR nici un gând secretos între două “zacuști”, fie e fraieră (ca să nu-i zic proastă), deci n-o bag în seamă, fie îmi va rupe gura și-mi va demonta, argumentat, teza din acest text. Și aș fi onorată s-o cunosc.

EPILOG. Oamenii, toți!, au zone crepusculare pe scoarță. Nu le arată, nu scriu despre, nu le aplică practic. Greu și le recunosc chiar lor. Dar de avut, le au!! Mă tem că cel mai devastator decont cu propria-ți ființă este pe fâșia dintre cele două extreme. Zona 50-60.

Sper că nu numai fiindcă eu am 50, ci fiindcă așa este!! Dar dacă azi greșesc, veți afla când voi avea eu 70-80. Revin CATCHY cu impresiile de atunci.

Pe Otilia o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Of, bietul Vasile!

Ne vom bucura mâine, azi suntem prea ocupați

N-am făcut sex

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,064 views

Your tuppence

  1. Valentina / 4 January 2017 11:46

    Da,cred ca este adevarat,dupa o varsta doi oameni vin cu o istorie,cu angoase,experiente,tabieturi,Si poate cel mai rau este ca nu indraznesc sa incerce o relatie tocmai din cauza unor lucruri trecute.Dar,am sa va povestec ceva adevarat care poate sa aduca oricui o raza de lumina.Un alt fel de a vedea viata,atat cat mai este. Eram intr-un concediu,intr-un orasel in Anglia.Imi place clima din insula vara.Explorasem a “n” oara un parc imens din oras urmata de scotocirea cu aplicatie a unui mall.La iesire m-am asezat pe o banca si am aprins o tigare.Langa mine s-a asezat un domn,in varsta, si care cam avea chef de vorba.El m-a intrebat o multime de lucruri,eu nu am intrebat nimic.Stiu ca poate fi interpretabila orice intrebare si de regula ma abtin.Dupa o vreme,cand aflase destule,a rotit ochii,a oftat,a zis ca ar fi dorit sa fie o idee mai tanar….apoi,brusc:uita-te afara (era sfarsit de august)vezi cum e toamna? Calduta,colorata,calma,adorabila.Asa sunteti voi la varsta asta! Multumesc James.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. vali / 26 April 2015 14:35

    Otilia ,sincer iubesc la aproape 40 de ani ,o femeie mai mare cu 14 ani decat mine ,di poti crede sau nu dupa 4 anii simt inca ca am redescoperit tineretea de la 15/21 ani ,cumulte clipe de ambrozie pe buze si in suflet !

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 1
    Reply
  3. Edi / 10 April 2015 8:40

    Dragaa Ano, da-mi voie sa nu te cred si ca sa nu dezvolt prea mult trecand din text in mintea ta, iti spun ca nu ai scris pentru tine …:)

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply
    • Ana-Maria / 12 April 2015 8:26

      Draga Edi, n-ai nevoie sa-ti dau eu voie 🙂 Esti liber sa crezi orice.

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
    • Otilia Țigănaș / 26 April 2015 9:41

      Edi, da hucheirz ce zice aici Ana pentru sine sau pentru alții? Bine că le-am scris eu pe șleau! hahaha

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
  4. Otilia Țigănaș / 10 April 2015 2:56

    Ana- Maria! Frumos, tare TARE!! ce spui. Eu însămi sunt cu aceeași pereche, de 25 de ani încoace. Și-oi mai fi încă25. Iar atunci când tu- eu- oricare, își potolește fanteziile, visurile cu acela de acasă, e minunat! Mesajul meu era DOAR acela că toți visăm. Că avem zone secrete ale creierului.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  5. Ana-Maria / 9 April 2015 20:00

    Scuze, voiam sa spun si despre fantezii – da, am avut si de-astea… 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  6. Ana-Maria / 9 April 2015 19:57

    Draga Otilia, imi place cum scriia si, legat de acest articol, m-am gandit sa-ti scriu si eu. Din perspectiva mea. Despre povestea mea. A unei femei care ai are cateva luni pana a-si schimba prefixul in 5. M-a casatorit la 22 de ani, nu cu iubitul din liceu (multumesc gratiei divine!) ci cu un tanar cu care am fost impreuna cam 5 luni pana cand ne-am hotarat sa “ne luam”. Peste aproape 2 ani, il nasteam pe primul nostru baiat. M-am ingrasat foarte mult in timpul sarcinii. Au urmat 20 si ceva de ani, timp in care am mai nascut un baiat, si m-a luptat cu indarjire cu grasimea. Fara succes. Am tinut atatea si atatea cure, atatea slabiri si ingrasari, ca aveam dulapul plin cu haine cu marimea 48 pana la 56. Tot in timpul asta, am crescut impreuna, sotul meu si cu mine o relatie profunda, pe care nimeni nu ne-a invatat sa o avem, in care foarte important a fost si sexul, si respectul, iubirea cu tot ce inseamna ea. De cativa ani sunt la menopauza si sunt atat de fericita cat n-am crezut ca o sa fiu. E drept, tot de cativa ani am inceput sa ne cautam pe noi insine, cu tot felul de chestii “neortodoxe” de dezvoltare personala, si am inceput sa ne vindecam amandoi din ranile trecutului, trecut dinainte de a ne cunoaste, in special… Si ne-am curatat si echilibrat relatia cu proprii copii, si am ajuns aici, dupa 29 de ani impreuna, cand imi zambeste cum stie el, am fluturi in stomac. Asta am vrut sa-ti impartasesc, povestea pe foarte scurt a unei femei de aproape 50 de ani, povestea mea…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 36 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro