Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Tot ce rămâne e dorul de tot ce ar fi putut să fie și n-a fost

9 August 2017

Am avut un vis straniu, în care revederea unei persoane care mi-a marcat puternic percepția asupra realității se termina cu o îmbrățișare rece, îmbrățișare pe care eu insistam să o prelungesc, lucru – mărturisesc – total neobișnuit pentru mine. Nu am mai putut să adorm după aceea. Mi-am băut cele două căni mari de apă, ritualul cu care îmi încep diminețile și m-am pregătit pentru o nouă zi.

Sunt decizii în urma cărora în sufletul nostru rămâne, cel puțin pentru un timp, un hău.

Sunt momente când un simplu nume al unei străzi, o melodie sau o fotografie aduc la suprafață dureri și nostalgii pe care le-ai îngropat profesionist în adâncul nepăsării.

femeie stanca

©Rodyy A. Shahin

Și apoi, mai sunt momente când accesezi Time Hop-ul (pentru că nenorocitul de facebook nu îți dă nici acum acces la memories) și revin în atenție zeci de poze rămase în telefon, instagram, facebook, mărturii a tot ce a fost. M-am uitat la un selfie și, în asentimentul întregii dimineți, atitudinea mea a devenit ca îmbrățișarea din vis: rece. Un amestec de răceală, un zâmbet ironic și plin de compasiune la adresa unui alt zâmbet, plin pe atunci de speranță și entuziasm. Am conștientizat că, uneori, tot ce rămâne dintr-o întâmplare e dorul de tot ce ar fi putut să fie și n-a fost.

Asta și câteva amintiri… îngropate profesionist.

 Guest post by Beatrice Luca

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

… Și bucură-te de singurătate!

Cum a putut un copil să îi prezică altui copil viitorul?

„Da, a meritat!”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,651 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro