Trăiesc. Acum, cât pot. După, nu ştim ce e

Catchy

11 July 2016

Nu vă mai speriaţi de morţi. Morţii nu au ce să vă facă. Poate că vă traumatizează. Poate că vă sperie. Dar asta vă fac şi viii. Diferenţa e că viii o fac că vor, că pot, că ştiu consecinţele. Cu voinţă. Cu răutate. Morţii nu. Morţii o fac fără să vrea. Ce să mai vrea un mort?

Sunt cinică? Nu, sunt realistă. Desigur, fiecare om reacţionează diferit când vede un trup neînsufleţit. Dacă e o persoană pe care o cunoşti, te doare de simţi că mori şi tu. Dacă e făcut terci, te scârbeşte. Dacă e frumos, o să zici că e doar un trup. Păcat de el/ea, săracul/săraca. Cam astea-s reacţiile.

moarte

Tot cinică? Nu, frate, când vezi atâţia morţi într-o zi, vreo şapte cred că am văzut eu, începi să vezi viaţa altfel. Jur că numai la moarte nu m-am gândit atunci. M-am gândit că suntem doar nişte ambalaje cu suflet. Asta e tot ce contează din noi. Sufletul. Da, şi mintea. În rest, sunt organe. Doar atât. Piele, grăsime, creier, inimă, ficat, intestine, oase. Atââât. Nimic mai mult. Începi să te gândeşti cum poţi să te organizezi mai bine ca să ai timp de toate. Ca să faci mai multe. Ca să simţi mai multe. Ca să iubeşti mai multe, pe mai mulţi şi pe mai multe. Cum să o suni pe mama să îi spui că o iubeşti. Cum ăla de pe masă murea când tu beai o bere cu prieteni. Şi ajungi să preţuieşti viaţa altfel.

Şi fix atunci, când îi scoteau ăluia stomacul, pe mine mă sună actualul şef să îmi spună că de mâine mă aşteaptă la birou. Da, sunt genul de om care crede în semne. Pentru mine a fost un fel de „trăieşte”! M-am dus la El, să îi spun că îl iubesc cu ochii, m-am dus acasă, să mănânc ce îmi place, că poate e ultima dată când pot, m-am dat cu parfumul preferat şi scump, doar fiindcă îmi place, m-am dus să mă văd cu prietenii. Am făcut într-o săptămână, de când am fost la INML prima dată, mai multe decât în ultimele două luni. Mi-am cumpărat două cărţi, deja le-am citit. Învăţ, iubesc, mănânc, citesc. Trăiesc. Acum, cât pot. După, nu ştim ce e. Dacă e. Ştim ce e acum şi ce nu ştim, învăţăm. Că putem.

Guest post by Casandra

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Așa te iubesc primăvara

71 de ani împreună

Nu ești cea mai grozavă soție, ești călăul meu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,586 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro