Trei bărbaţi nu o pot mulţumi!

Alecu Racoviceanu

14 June 2013

– Eşti gata?

– Acum, imediat, draga mea! Potrivi nodul cravatei şi se mai privi o dată în oglindă. Da, era mulţumit. Parcă se îmbrăcase în ton cu nobilii ce-şi dansau ultimul vals pe melodia ce umplea casa. Era acolo, între ei, căutând să-şi treacă numele în carneţelul de dansuri al celei mai frumoase prinţese din sală. Pantaloni gri, prinşi cu o curea neagră, fără niciun ornament, perfect asortată pantofilor, sobri precum lacrima unui maestru de pompe funebre. Cămaşa albă, impecabilă, ascunsă în parte privirilor cu un sacou negru, a cărui uniformitate era spartă de emblema ţesută a unui club de yachting exclusivist din Monaco. Ceasul cu piele neagră închidea linia deschisă de ochelarii tot cu ramă întunecată. Păşi în sufragerie, aşteptând cuvintele de laudă pentru ţinuta aleasă…

– Cine a murit? Te-ai mascat în bocitoare? Te rog, schimbă-te rapid pentru că om găsi noi acolo şi alte metode să ne facem de rahat decât cu hainele tale.

Două minute mai târziu, cămaşa albă era strivită la podea, cu sacoul deasupra, ca un luptător de wrestling ce-şi ţintuieşte adversarul în arenă. În oglindă era cowboy-ul ce se uita sfidător pe fereastră la filfizonii ce se roteau cu domnişoarele lor pe ringul de dans. Alegea vânatul perfect, scruta sala, ştiind că oricare din doamnele sau domnişoarele de acolo va ieşi la un semn de-al său. Cămaşa în carouri albe şi verzi era deschisă la gât, cât să se vadă un şnur de piele de care e agăţat un colţ de fiară. Centura cu figurine de alpaca, ceasul mare, lucios, ţinut ca într-o lesă de cureaua de piele maro, pantofii de piele întoarsă, toate păreau simple ornamente pentru blugii jerpeliţi, ca o poveste încurcată, presărată cu aventuri primejdioase sau, dimpotrivă, romantice. Aştepta iar laude…

– Tu ai băut ceva azi? Mă laşi pe mine la petrecere şi apoi te duci la vreun rodeo? Schimbă-te până nu mă ia inima!

Parcă din solidaritate, cămaşa în carouri căzuse în ceafa sacoului, vrând să-şi elibereze surata de pe podea. Blugii erau şi ei aruncaţi, învinşi, undeva aproape, de unde să vadă lupta restului de haine. Nu avea timp să le despartă, să le aşeze. Aranjă sacoul nou ales, negru, cu o tăietură ce amintea deopotrivă de o jachetă şi de o haină de costum. Întărituri de piele urmăreau cusăturile. Cămaşa cu irizaţii roşii, blugi clasici, singurele lucruri care vorbeau de un tip uitat la graniţa dintre clasic şi sport erau o cataramă destul de impozantă, ceasul lucind la fel de auriu ca ramele ochelarilor aleşi… Părea că jumătate din el era lângă ringul de dans al nobililor din trecut, în timp ce cealaltă jumătate invita la o plimbare sub clar de lună domniţele plictisite de bărbaţii lumii lor. Laudele erau sigur gata să fie aruncate asupra lui…

– Ce chestie! M-a sunat Ioana. Nu mai ieşim azi. Poate mâine… Ce te-ai împopoţonat aşa? Credeai că mergem la vreun interviu pentru o slujbă nouă?

 

P.S.: Muzicalul de animaţie Anastasia a însemnat, în 1997, revenirea, am putea spune, ”în forţă” – a filmelor marca Disney care au făcut carieră în anii ’40. Muzica, dansurile, totul aminteşte de filmele anilor de aur ai MGM. Până şi povestea e tipică Hollywood-ului, are un strop de realitate – legenda prinţesei pierdute a familiei Romanov, lupta cu misteriosul Rasputin… Un film gândit perfect, copiii descoperă o lume nouă, părinţii o re-descoperă, iar bunicii au în ea o adevărată cutie de amintiri.

Amintiri, ăsta e şi cuvântul cheie al piesei de bază al hitului filmului – piesa a fost nominalizată la Oscar şi Globul de Aur – Once Upon A December, interpretată de Liz Callaway. Menită a fi un vals vienez – pe care desenatorii să reconstruiască lumea de elită a palatului ţarului, ea este, de fapt, un southern waltz, vals country, orchestrat magistral de David Newman, în stilul easylistening. Prinţesele dansând pe ecran, melodia sălbatică, aproape ”ne-educată”, în contradicţie cu instrumentele stăpânite după regulile muzicii clasice, amestecul e atât de plin de semnificaţii încât tulbură.

Textul e text, are sau nu valoare, dar melodia o dedic unei fiinţe superbe, ştiind că o adoră… doar abia a fost 1 iunie, ziua ei şi ea merită să-i suporţi mofturile mamei sale!

Pe Alecu îl găsiţi, tot, aici.



Citiţi şi

Azi femeile se pot răzbuna libere pe bărbaţii leneşi, beţivi şi neperformanţi în pat

Doamnelor, dezbrăcați-vă cu decență!

Străina care a domesticit timpul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,094 views

Your tuppence

  1. Mariana Tilica / 14 June 2013 10:28

    Ma iertati ca va deranjez,vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre copilul meu.Singura mea speranta sunteti d-voastra.Toate detaliile despre copilul meu le gasiti pe blogul umanitar:
    http://dorintilica.blogspot.ro/ .
    Va multumesc anticipat!
    Va rog frumos sa-mi dati un raspuns daca puteti publica articolul de care v-am rugat la adresa de e-mail tilicamariana@yahoo.com

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 14 June 2013 11:15

      Am postat apelul pe pagina de Facebook. Vă doresc putere și speranță, pentru că oamenii încă mai sunt buni și mai pot ajuta la înfăptuirea minunilor.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro