Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Tu al cui ești, mă!

18 July 2014

Eglantina BecheruO babă se opri în drum, îl privi lung și, cu un glas răgușit, îl întrebă:

-Tu al cui ești, mă?

-Al lui Popescu.

-Popescu ăl mic sau ăl mare?

-Ăl mare.

-Ți-a zis tac’tu că-i ștergeam mucii când era mic? Muică, ce se duce timpul ăsta!

Mădălin e timid. Nu-i place să iasă din casă când merge la țară. E ciudat, toată lumea îl întreabă al cui este. La oraș e mai simplu, oamenii te întreabă ce ai, cât ai. El știe că țăranul român e mai filosof decât grecii, nemții, englezii și francezii la un loc. A redus cunoașterea la o întrebare esențială: “Tu al cui ești, mă?”. Îi răsună în cap de fiecare dată când tac’su îl duce cu Dacia la liceu. Îl roagă să oprească la câteva străzi distanță, să nu râdă de el colegii care au BMW.

a cui ești

Mădălin pare că vede mai mult decât alții, altfel nu-și explică o altă întrebare pe care o aude tot mai des: “tu cum vezi asta?”. Mădălin primește invitații, cadouri, premii ca să vadă și mai bine. Cu banii câștigați, și-a cumpărat o pereche imensă de ochelari de soare, ca să nu i se observe fața când merge cu mașina. Într-o seară a ieșit în club și tac’su a dus toți copiii acasă, chiar dacă a doua zi a rămas fără benzină. În weekend-ul următor, părinții cu BMW nu au pus problema. Așa a învățat să meargă repede, să-și facă prieteni în cartier și să nu-i fie frică. Doar e bărbat!

Peste ani, termină armata. Văzuse atâtea locuri și cunoscuse atâția oameni, încât ceva se ramolise prea curând în el. A fost întrebat “cum vede” multitudinea lumilor din lume. El a vorbit despre una singură în care diferența dintre bunuri și valori este făcută de “ce este” și “ce vrea să fie”. I s-a cerut să revină asupra temei și să nu mai stea pe mijloc. Își aminti de baba care se oprise în drum, de ochelarii imenși, de portierele deschise:

-Dacă asta e lumea bună, eu vreau să fiu un om rău!

Apoi, Mădălin își aminti de-o fată, Mădălina. Pierdem litere cu timpul.



Citiţi şi

Premiile Gault&Millau pentru 2018 

N-am știut niciodată să consolez un bărbat

Ce aș fi vrut să aud de la tine, mamă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,702 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro