Tu de ce stai pe Facebook?

Mihaela Cârlan

21 October 2013

O prietenă care nu-și poate imagina viața fără computer, ca să fim înțeleși, care circulă pe internet cu îndemânare și plăcere deopotrivă, uneori cu orele, și încă din cele mici, nici nu vrea să audă de Facebook și m-a întrebat odată ce-i aduce, și, mai ales, ce-i ține pe oameni acolo. Încerc să-i răspund acum, dacă tot e tema săptămânii.  

Și am să încep cu mine. Deși nu e cuvântul cel mai prietenos, și eu, ca destui alții, folosesc Facebook-ul și cu un interes profesional. Greblând netul pentru comunitatea construită în jurul revistei Catchy, aflu și eu, deci socotesc că este un schimb echitabil. Între timp, cu coada ochiului, văd și ce fac “prietenii” mei. Și nu de puține ori mă mir cum de e posibil ca, fără să ai și un interes profesional, fie el onorabil sau discutabil (da, da!), să fii prezent și activ aproape non stop într-un spațiu virtual semănând cu o uriașă gară. În care treci pe lângă mii de oameni (cine s-a gândit oare că 5.000 e un număr rezonabil?), fiecare cu povestea lui, spusă mai pe șleau sau mai strecurat, și nu apuci să schimbi măcar o vorbă, deși, atenție!, toți sunt “prietenii” tăi. Pentru că eu, una, pe măsură ce am cerut și am acceptat prietenii, m-am simțit tot mai apăsată de lipsa timpului pentru minima conversație, necum pentru promisele cafele/ceaiuri/vinuri, fierte sau reci, în funcție de sezon, rămase mai toate nebăute…

(Aici aș face o paranteză: am citit un articol intitulat “The Internet Can Not Buy You Any More Friends“, în care se preciza că nu contează cât de mare se va face Facebook-ul, pare-se că nu vom putea “duce” niciodată mai mult de 150 de “prieteni”. Asta spune în noua sa carte – “How Many Friends Does One Person Need?“- celebrul antropolog social britanic, Robin Dunbar. Timpul pe care îl investim într-o relație este direct proporțional cu calitatea ei, și oricât de “bune” ar fi converațiile pe net, întâlnirile față în față nu pot fi comparate cu cele online. O atingere valorează cât o mie de cuvinte în fiecare zi, spune acest domn Dunbar, și tot el avertizează că de nu le scoți la o cafenea sau un bar, mai devreme sau mai târziu prieteniile virtuale vor muri.Cam true, nu-i așa?)

Mă intrigă, egal, disponibilitățile nemăsurate de timp pentru flecăreală, dar și lipsa oricărei autocenzuri. Ce lasă la vedere, exhibiționist în unele cazuri, un liber arbitru becisnic, incapabil să-i protejeze de ridicol, de blam ori, și mai rău, de compătimire. M-am gândit, nu întotdeauna benevolent, recunosc, la slăbiciunile naturii umane și  mă consider norocoasă că nu mi-a dat măcar târcoale dorința, pare-se irezistibilă, de a părea mai bună, mai frumoasă, pe dinăuntru ori pe dinafară, și mai fericită în viața virtuală decât în cea reală. Recunosc, însă, că atunci când mi se întâmplă ceva bun, foarte bun, excepțional, și nevoia de a-mi striga bucuria lumii întregi chiar devine irepresibilă, mai las și io câteva vorbe pe perete, dar nu chiar ca nucile. Și mă bucură cu adevărat răspunsurile celor care mi-o înțeleg. They’ve been there too și pentru mine asta înseamnă ceva. Dar de ce aș răsturna călimara (un eufemism, nu o figură de stil) pe perete când, dacă tot îl am într-un fel de proprietate, îi pot da, simplu și curat, destinația de jurnal, public ce-i drept, pentru ca atunci când voi avea chef să călătoresc îndărăt pe time line să fie ca și cum aș răsfoi tradiționalul album de familie? În care nimeni n-a păstra vreodată altceva decât poze din momentele bune ale vieții.

facebook-mark-zuckerberg

Facebook rămâne un loc babilonic și fără somn, populat de vii și de morți, de bebeluși și nonagenari, de oameni cu carte multă și din cei cu mai puțină, de animale de companie “vorbitoare”, de citate și afaceri, de președinți omnipotenți și oameni visători care susțin cauze și semnează petiții dintre cele mai fanteziste, de aspirații mai degrabă decât de împliniri, și de câte multe altele care nu ți-ar fi trecut poate prin minte. Dar dacă ar fi să-l asemuiesc cu ceva și mai potrivit decât Babilonul, acel ceva ar fi un ocean de nefericire. În care doar simulacrul de viață mai plutește și se mai poate vinde, chit că mai pe nimic, la marele târg de iluzii. O nevoie surdă sau asurzitoare de a se face văzuți, auziți, de a primi o firavă confirmarea că există, îi împinge pe oameni spre cele mai disperate, deci nefolositoare, acțiuni. Răspunsul dur la întrebarea prietenei mele ar fi în cazul lor “pentru că nu au o viață”…

Cât despre fanii catchy, mi-aș dori ca ei să treacă, doar din când în când, după câte o gură de aer proaspăt, după o vorbă de duh, după un zâmbet, după o încântare de-o clipă, după un moment de grație. Mi-aș dori să-i știu împăcați și că nu ne caută ca pe un colac de salvare. Că și dacă în vreun moment le este greu, reușesc să-și revină din resurse proprii și noi doar să le rotunjim starea de bine. Că nu au nevoie de noi ca să le umplem viața, n-am putea oricât am vrea, pentru că o viață nemobilată e un gol mult prea mare ca să-l poată umple Facebook-ul, cu toate pozele și citatele din lume. Rămân la părerea că atunci când ai pentru ce să închizi calculatorul, chiar o faci. Și vă doresc tot mai multe astfel de momente. Eu, cel puțin, voi înțelege și voi motiva, cu un zâmbet, absențele. 🙂

În încheiere, sper ca acest exercițiu de sinceritate să nu mă coste prieteniile de Facebook. 🙂 Celor care vor rămâne în preajma virtuală nu le pot promite mai multă atenție, dar un gând bun fiți siguri că pleacă mai des decât vă imaginați către voi. Fiindcă este ca atunci când te rogi: nu-i pomenești pe toți, cu nume. Ci spui “Doamne, dă-le sănătate prietenilor, dar și dușmanilor mei!” Like! 🙂

Tu de ce stai pe Facebook?

  • 3. Pentru informare rapidă. (59%, 275 Voturi)
  • 1. Ești (prea) singur/ă și nu prea sigur/ă pe tine. (13%, 61 Voturi)
  • 5. Existența virtuală e mai roz decât cea reală. (11%, 53 Voturi)
  • 4. Să arăți că exiști. (10%, 46 Voturi)
  • 2. Face parte din job-ul tău. (7%, 33 Voturi)

How it looks now: 468

Loading ... Loading ...

Citiţi şi

De la mIRC la Facebook – evoluție sau involuție?

Fie ca

Jonglerul şi petarda de Facebook

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,401 views

Your tuppence

  1. Cristi R. / 5 May 2015 0:39

    De ce stau pe Facebook?

    Ca sa ies din rutina zilnica.

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  2. O visatoare / 4 May 2015 22:40

    Incerc sa o las mai moale ca ma deprima de-acuma, insa totodata de acolo aflu tot ce e legat de facultate si-n primul rand am prietenele mele bune care sunt departe si doar asa mai conversam. Parca era bun yahoo messenger acum :)):)).
    Oricum interesante raspunsurile sondajului, cata lume trista… Facebook nu mai este un site de socilizare de mult, intr-o oarecare masura, depinde ce importanta ii dai .Cu toate ca ar fi trebuit sa ne ajute sa comunicam mai bine, de fapt devenim mai inchisi in noi, mai putini sociabili.
    Multi au facebook doar pt a pastra aparentele in fata celorlanti, sau pt ca acolo se simt AUZITI !!!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Pe cine naiba interesează? – Catchy Zone, Nitty-Gritty | Catchy / 12 April 2014 0:14

    […] excese. Dar nu și de oameni excedați, ceea ce-i un fel de ciudățenie. Și ca să nu cădem în păcatul repetiției, că oricât de mamă i-ar fi ea învățăturii, cu învățătura de minte nu e rudă nici măcar […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Mai pune un tacâm la masa de Crăciun – Featured, The Happiness Project | Catchy / 10 December 2013 10:07

    […] mii de prieteni pe Facebook, sute de colegi de serviciu şi, cu puţin noroc, omul iubit, aproape. Cine, însă, a pus preţ cu […]

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  5. Hai să dăm în gât Cartea cu Faţă! | Catchy / 24 October 2013 13:20

    […] 'facebook-jssdk')); Tweet 99% din prietenii mei din viața reală nu au un cont pe Facebook și mă disprețuiesc discret pentru că eu am ! Sunt zile în care mă disprețuiesc și eu […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. Despre schimbare şi alţi demoni | Catchy / 23 October 2013 13:43

    […] şi pe cei mai apropiaţi oameni. Apoi, când m-a recuperat ea, berea nu avea gust de bere şi nici conversaţia nu semăna cu nimic din sporovăiala veselă care ne cuprindea înainte. Tăceam ca un peşte. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  7. Tu cum eşti pe Feisbuc? | Catchy / 22 October 2013 16:43

    […] e tot, eu așa cred, Feisbucul nu e nici mai bun, nici mai rău decât viața, depinde cum te raportezi la el. Să curgă […]

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  8. HAGIANU SORIN / 22 October 2013 9:34

    Bună dimineața,
    eu cred că Facebook-ul este o mașinărie ingenioasă de monitorizare globală. Cred că este o construcție lucidă a unor minți malefice care au găsit o metodă aparent inofensivă de manipulare. Această mașinărie virtuală s-a pliat pe o lipsă acută de comunicare a exponenților unei societăți robotizate. Deși conștient de aceste realități m-am lăsat prins în păienjenișul emoțional virtual în ideea că voi oferi ceva și că voi primi în schimb altceva. Acest flux emoțional pare să acționeze ca un drog dar faptul că am conștientizat acest aspect mă determină să cred că pot naviga în continuare și că încă am timona sub control. Nu-i așa că-i o mare iluzie?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro