Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Un bărbat ocupat. De altă femeie

29 April 2016

Ca în fiecare an, în preajma sărbătorilor de Paşte se pregătea de întâlnirea lor. Marea lor întâlnire… Nici nu apuca să facă cele trebuincioase, mă rog, cele cerute de tradiţie, căci sufletul ei, nici prea credincios, dar nici certat cu cele sfinte, nu mai avea loc pentru încă o emoţie, pentru alte vibraţii şi pentru alte lacrimi care să nu-i fie destinate… lui.

În aceste momente, el devenea noua ei religie. Făcea, să nu se poată zice că n-a făcut, puţină curăţenie, gătea în fugă câte ceva şi vopsea câteva ouă. De cozonac, nici vorbă. Atât i se părea suficient. Şi nu că nu ar fi respectat sărbătoarea, dar inima îi sălta în ritmurile unei altfel de sărbători, copleşitoare, acaparatoare şi groaznic de egosite, răpind-o cu totul.

Pentu că de Paște, de câțiva ani, numai pentru ea avea timp de pregătiri minuţioase. Îşi alegea cu atenţie rochia care să-i complimenteze trupul încă tânăr, îşi alegea cu atenţie accesoriile şi îşi asorta, de fiecare dată, o geantă şi pantofi noi. Poate că el nu observa mereu asta, însă pentru ea era importantă armonia liniilor şi a culorilor exterioare. Se simţea bine, în sărbătoarea ei, „furând” din tradiţia celeilalte… aşa că, de Paşte, se înnoia mereu. Se simţea bine în pielea ei, pregătindu-se şi aşteptându-l. Acum, întreaga ei existenţă îşi găsea sensul şi toată nefericirea de peste an era spălat de intensitatea trăirilor acestor zile.

femeie rochie

Rebecca by Matthew Dols

Numai că… nici anul ăsta nu a venit. Dar nu-i nimic, îl va aştepta, din nou, de Paştele viitor. Restul sărbătorilor din an nu erau la fel de importante. Simțea că numai sărbătoarea Învierii avea puterea să-i readucă la viaţă, de fiecare dată, speranţa, credinţa că, până la urmă, el va regăsi drumul către ea… S-a mai privit o dată în oglindă: era frumoasă, chiar și așa tristă… Lăsă rochia să lunece de pe umeri, de pe șolduri, ca o mângâiere căreia îi ducea dorul și păși din ea ca renăscută. Cealaltă femeie a avut ultima șansă…



Citiţi şi

Scrisoare către un străin iubit în noapte

No regrets

Fotografia și citatul zilei – Mircea Eliade

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
14,768 views

Your tuppence

  1. Emma / 14 May 2016 12:35

    Asa-i trebuie, daca iubeste un barbat insurat!

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro