Un ultim ton de toamnă

Alma Popan

1 December 2011

O poveste de toamnă la început de iarnă? Da, cel puţin pentru încă un moment n-o să mă las furată de peisaj şi să o dau în sus şi în jos cu încă o brumă de anotimp nehotărât şi fugar. Asta pentru a trăi pe dinăuntru toată nostalgia de care trebuie să ne descărcăm în momentul de sărbătoare care bate la uşă. O ultimă raită deci, de rămas bun, printre tot ce are mai frumos şi îngândurat un sezon ce îşi trăieşte frumuseţea departe de lumina podiumului. O frumuseţe profundă şi dificilă, apăsătoare uneori , dar mai curand hipnotică şi dramatică, decât… bacoviană. Un soi de seriozitate şi sobrietate în alegerea garderobei, dar măsurată în bun gust şi forţă de surprindere. O apă şi un pământ plin de diversitate, în care armonia învinge contrastul cu zâmbetul pe buze.

Se spune că omul simte temperatura la nivelul epidermei. Ei bine, eu sunt convinsă că aceeaşi capacitate o avem la nivel vizual. Un spaţiu te poate închide între nişte pereţi calzi sau reci în funcţie de structura compoziţiei lor la nivelul materialului folosit. Lemnul câştigă detaşat într-ale confortului. De această dată confortul termic coincide şi cu cel vizual, conturând coordonatele unui adevărat bârlog în care să hibernezi cele câteva zile de concediu.

 

Abandonând sfera rustică, îmbrăţişăm un industrial temperat. Un dormitor aparent improvizat, în realtitate vădit intenţionat. Ingredientele sale reuşesc să simuleze o ponoseală şi o melancolie care , fiind atât de studiate, sfidează prin apropierea tonurilor, stimulând vise şi coerenţe nebănuite.

 

Nu voi ascunde plăcerea personală pe care mi-o provoacă lupta cu albul, cel puţin în ceea ce priveşte pereţii. Este o luptă mai degrabă împotriva unui banal obositor, obosit de atâta uzanţă, care blochează imaginaţia şi căutarea unei alternative… chiar şi numai experimentale. În general, suntem greu de dezobişnuit de ceva şi greu de obişnuit cu altceva, dar ne dorim schimbarea… prin culoare. Nu e vorba de alegerea unui pigment primar, ci de căutarea unei amestecături greu de descifrat şi catalogat. O nuanţă aproape irepetabilă chimic, care stă drept fundal art-deco-ului de atmosferă generalizată.

 

O casă arată bine atunci când personalitatea şi coerenţa cu care se expune sunt în tandem. Ceea ce te surprinde este ca un premiu de miss popularitate într-o competiţie de frumuseţe: poate că nu va ajunge niciodată să rivalizeze cu idealul, dar va suscita un interes proporţional cu acesta. Taburetele înalte capitonate, mergând pe culori înrudite şi bine bătute în pioneze, arată că improvizaţia cere talent şi îndemânare.

 

Simetria a fost un ideal, o idee de compoziţie, dar cu siguranţă pentru alte timpuri. Acum este depăşită şi uneori chiar contestată ca fiind o regulă rigidă şi artificială. Excepţia este chiar de faţă. Este vorba despre o reinterpretare a simetriei prin conservarea efectului, dar printr-o repunere în discuţie şi în culoare. Inversând rolurile şi luând în derâdere regula, iată cum monotonia din simetrie este spartă cu succes în prim plan, urmând ca în planul secund, scaunul cu spătar drept să fie dispus cât se poate de contemporan şi asimetric.

În acelaşi ritm de spargere a tiparelor, griul pur, griul sigur, ne arată că “indentitatea” de anonim nu i se potriveşte. Texturi similar şi tonuri similar, poziţionate în unghiuri diferite, pot crea diversitate. Mai întâi cu ajutorul luminii naturale, care are o metodă diferită de a îmbăia suprafeţele. Mai apoi, datorită prezenţei suprafeţei reflectante – oglinda, şi nu în ultimul rând suprafeţelor metalice ale decoraţiunilor care redirijează cursul firesc al luminii.

Aparenţa unor structuri constructive poate da un plus de sinceritate şi autenticitate… mai ales pentru că lemnul îmbătrâneşte frumos. Alternanţa restaurat – nou, modularea plin gol ce urmăreşte coordonatele existentului, modelarea ferestrei ca element nou după modelul structurii de lemn vechi… toate oferă spaţiului o personalitate coerentă.

O soluţie gândită architectural şi ambiental în egală măsură, iată cum şemineul nu mai este un produs, un element decorativ, ci chiar modelator de spaţii. Compartimentarea livingului depinde astfel de orientarea şi prezenţa sa. Dictează proporţii şi circulaţii, punându-se în acelaşi timp în valoare pe sine. Proporţia celor două sferturi ale părţii superioare şemineului se echilibrează perfect cu plinul inferior. Dominantă a spaţiului, volumul îşi înjumătăţeşte masivitatea prin cele două trasee paralele ce asigură comunicarea celor două spaţii laterale create prin amplasarea sa.

 

Înapoi la clasic, un interior embosat ce mizează pe contururi şi forme, pe rame duble şi motive florale ce curbează baroc colţurile semnificative. Ca o felicitare pretenţioasă de ocazie, fiecare element este tratat fantezist pentru un lux istoricizant à la Marie Antoinette.

 

Accentele la limita dintre gri şi bleu-jandarm se alătură texturii aspre a lemnului natur tratat în stil Provence, simulând atmosfera unui interior prăfuit şi cenuşiu, dar plin de calm şi căldură.

 

Jocul de imprimeuri ce alternează contururi cu dimensiuni florale hiperbolizate supune fiecare suprafaţă unui altfel de tratament. Unitate în diversitate caracterizată de împrumuturi reale sau metaforice între elementele participante la momentul sufrageriei.

 

O paletă cromatică ordinată şi precisă la nivelul concentraţiei de pigmenţi… aproape egală cu sine din orice unghi ai privi. Forma diferă, fondul persistă. Pe rând, petele de culoare se descompun în forme şi creează replici pline de transparenţă şi de o materialitate lejeră ce contrastează cu deciziile ferme ale tapiţeriei patului.

 

Naturaleţea este cuvantul cheie ce deschide uşa către o adaptare perfectă la… mediul ambiant. Ţesăturile delicate din materiate naturale, precum şi tapiţeria natur dau prospeţime unei canapele care, deşi concepută pentru interior, poate ocazional fi asociată mobilierului de grădină pe sistemul “hai să scoatem la exterior, interiorul”.

Un efect de neegalat este dat de imaginea unui interior ce pare privit printr-o multitudine de lentile de sticlă colorată. Stridenţa culorilor este temperată de gri-uri sumbre cu reflexe purpurii. O rezultantă greoaie şi probabil indigestă pentru majoritate, dar atât de expresivă pentru o sufragerie ce pare întotdeauna gata de o vizită pretenţioasă. Lumina naturală este eliberată controlat de o draperie care luptă mai degrabă pentru intimidate decât pentru o deschidere largă.

Un detaliu asupra unui echilibru desăvârşit între îndrăzneţ şi taciturn, între culori plate şi decupaje satinate, o invitaţie la festin a simţului tactil, dar şi la acela al sărbătorii vizuale ale unei exuberanţe atipice, dar fără îndoială, artistice.

Tratarea suprafeţei peretelui cu tapet poate fi o soluţie originală şi preţioasă. Adaptarea unei perdele în ton , aduce o primăvară în plină toamnă. Alternarea diafan-plin şi contrastul alternativ, rolul dublu jucat de pattern-urile florale, când cu o nuanţă mai deschisă decât fondul, când schiţate stilizat pe un alburiu cu transparenţă, dar întotdeauna în contrast.

Reamenajarea unui dormitor spaţios în urma unei mutări poate lăsa impresia unui perpetuu provizorat. Toate elementele de provenienţe temporale şi spaţiale diverse îşi dau concursul pentru o grupare eclectică în care fiecare îşi joacă rolul autentic şi independent. O poveste în poveşti, o coabitare plină de armonie în care imperfecţiunile personalizează din plin.

Improvizaţii de moment, capricii suspendate, colecţii descompletate, transparenţe imperfecte, aproape vâscoase, idei de împachetări cu dichis şi o lumină palidă, neutră, degradantă, dar în acelaşi timp decadentă îndeajuns încât să-ţi inspire un pui de somn de după-masă.

Pe toate suprafeţele, acelaşi mesaj romantic, nostalgic şi insistent rememorativ. Un lavoar atent pictat dintr-un porţelan delicat, a cărui fineţe este încurajată de profilul de margine atent despărţit în trei registre. Cele două locuri de aşezat săpunul, neapărat de Marsilia, sunt alese sub forma concavităţilor de scoici de perle. Totul este susţinut de o consolă ruginită şi voit lăsată în degradare, pentru a intra în contrast la nivelul suprafeţei cu puritatea porţelanului. Două personalităţi opuuse care luptă pe acelaşi front.

Pervazul de dimensiuni ceva mai considerabile al unei case vechi ce nu îşi ascunde vârsta, într-o atmosferă singuratică şi intimă, profilat pe geamul aburit al unui oraş acoperit de ceaţă. Un loc poetic a cărui scenografie reduce la simplu şi curat ansamblul de recipient de dimensiuni şi gabarite diferite. O sentinţă chimică asupra unui spaţiu între auster şi dezolant. Un farmec straniu relevat de fiecare deformare a elementelor de finisaj.

 

Trendul design-ului industrial trăieşte o revenire foarte intens. Reîntoarcerea la era industrializării este un proces natural şi deloc forţat pentru nostalgicii pe care era gadget-urilor îi sufocă prin ascunderea mecanismului ce fascina altă dată. Sinceritate în şuruburi şi rigiditate cu suprafeţe rugoase, vopsele scorojite şi blaturi de lemn masiv îmbătrânite, cu inscripţii citate din formularul de protecţie a muncii.

Camuflarea cărămizii aparente are o consecinţă estetică mai puţin valoroasă dar pentru iniţitiva de uniformizare a unui fond este o soluţie cu un look foarte urban. Textura cărămizii aparente rămâne vizibilă dând curaj uniformităţii de culoare. Betonul lăsat aparent în plan orizontal evoluează către acelaşi mesaj plin de dezinvoltură şi coerenţă. Lemnul natur, şlefuit, igienizat până la nuanţa sa cea mai deschisă pare astfel aproape decupat din fundal, citindu-se în toate detaliile sale volumetric-bombate.

 

Graţia structurilor metalice de depozitare, proporţia elansată şi contururile decoraţiilor parietale au în comun tot ce le defineşte separat. Poartă împreună încărcarea unor rame virtuale ce intersectează planuri vertical şi orizontale, care, datorită preponderenţei golului, oferă un aer light compunerii spaţiului de living.

 

Un joc copilăresc plin de fantezie, o decizie precedată şi definită de o indecizie, un registru “ba da, ba nu” ce împarte la egalitate spaţiul în două registre. Dividerea la jumătate, o regulă interzisă şi abandonată în permanenţă datorită simetriei, monotoniei şi plictisului de a scuti imaginea de întreg este negată prin însăşi folosirea sa. Salvată de complementaritatea culorilor şi echilibrată de împrumutul cromatic realizat de registrul orizontal către cel vertical, regula… bate regula.

Bleu-jandarm într-un şifon controlat, texturat fin şi cu pliseurile vagi ale unei împachetări puţin ordonate. Semnele de “bună purtare” aduc, contrar imaginii, o atmosferă aşezată şi tihnită. Pare că totul a fost pregătit cu migală înainte, iar faţa de masă este… proaspăt spălată, doar că nu a trecut prin maldărul rufelor pregătite pentru călcat.

 

În momentul în care gradul de abstractizare al operei de artă este atât de mare încât pânza devine neîncăpătoare, atunci peretele devine platforma artistică. Un exemplu de o simplitate teoretică, scos din anonimat de un perete pictat manual cu diverse urme de imperfecţiune, un stil boem ce nu caută tenta plată, ci improvizează pe tuşe şi pete bine controlate şi poziţionate în tandem cu propriul raport cu obiectele de mobilier.

 

Simetrie perfectă , bruiată de mici incidente provocate cu bună ştiinţă. Pe rând, fiecărui element din dreapta îi corespunde un element în partea stângă. O sosie e gata oricând să realizeze efectul de oglindă, de la canapele şi corpuri de iluminat până la uşile oarbe, profilate pe peretele frontal. Mici detalii de asimetrie aduc echilibrul ce părea pierdut.

 

Lumina caldă şi cea rece concurează în acelaşi district. Dispusă zenital sau local, aceasta marchează puncte de interes într-o situaţie destul de încărcat mobilată. Lemnul se bucură de un excedent.

 

Trei tipuri de texturi intersectate şi mono-cromul asociat. Formula rămâne de completat cu profile de lemn cu rol decorative, amintind un fundal de scenografie ce numără timpul în ordinea acelor de ceasornic.

Până aici a fost. Anotimpul a apus. Vom merge mai departe şi vom decora mai încărcat!

Surse foto : duboutdumonde.com, housedoctordk.blogspot.com, harlequin.uk.com, mostlyolderthanme.blogspot.com, olivierdesforges.fr.

Citiţi şi

M-am hotărât să devin fericit înainte de a te iubi

Ce facem când nu mai ştim ce să facem

Şi aşa îmi vine să mă cert cu Dumnezeu…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,447 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro