Unde dragoste nu e, nimic nu e…

Em Sava

11 November 2015

Sava Em

– continuare de la Cum să mă ignore?!?

Iarna construiește în jurul fiecăruia dintre noi câte un iglu, căptușit bine cu gânduri, relaxare, băuturi fierbinți, arome de vanilie și scorțișoară. Îmi place anotimpul alb, cu șemineul aprins și fulgi dănțuitori a frig și a poveste.
Ella:
Vineri, după ce ne-am despărțit de Payam, eu și Doru ne-am certat. Eram furioasă datorită atitudinii lui Payam, dar parcă și mai mult deranjată de lipsa de reacție a lui Doru, ca să nu mai vorbesc despre discuțiile „de băieți” în care fusesem lăsată pe dinafară. Însă el părea și mai supărat decât mine. M-a acuzat că sunt nepoliticoasă față de un om care doar încearcă să ne ajute, că e mai mult decât vizibilă antipatia mea fără motiv, că nu mă recunoaște și nu înțelege unde e diplomația mea obișnuită. Pe moment nu i-am acceptat punctul de vedere, dar, gândindu-mă mai bine, am realizat că, într-adevăr în prezența lui Doru fusesem tăcută și retrasă, cum nu sunt de obicei. Îi arătasem lui Payam o față care nu era a mea.
Am înțeles că singura vinovată de situația creată eram eu. Și de la furia aceea plină de întrebări de genul „Cine se crede?” și „Cum își permite?” am realizat cât de stupid am acționat. Mă purtasem foarte urât cu un străin, fără să-mi dea niciun motiv.
Sâmbătă dimineața m-am trezit devreme, pustiită, golită de gânduri și rușinată de mine însămi. Doru nu avea nici o vină, dar eram furioasă și pe el, pe logica lui plictisitor de imbatabilă.
Am realizat că e Valentine’s day și mi s-a făcut greață. M-am gândit la toți anii în care m-am bucurat de această zi, cu convingerea că sunt norocoasă, că iubesc și sunt iubită. Cât de oarbă am putut fi! Totul fusese doar un castel de nisip…

M-am dus la duș și m-am studiat îndelung în oglindă. Niciodată nu am avut complexe legate de felul în care arăt. Poate m-am schimbat, poate nu mai atrag… Doru a intrat peste mine și a crezut că… în fine, Valentine’s day. M-a luat în brațe cu gând de împăcare. Am încercat să-l resping. Nu-l mai doream și, de când cu povestea asta, l-am evitat. Dar sâmbătă nu am avut putere. M-am supus ca un automat gesturilor lui. A fost un compromis de împăcare. Eu, soția, făcându-și datoria conjugală. Am făcut dragoste fără pasiune, fără emoție. După aceea m-am simțit îngrozitor. El se purta frumos, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. M-am îmbrăcat ca un robot, trebuia să mergem la o petrecere. Nu știam unde. Doru, cu surprizele lui teatrale și scumpe… Taxiul ne-a dus în port. Făcuse rezervări la Valentine’s Dinner Cruise, pe Magic Charm. Restaurantul vaporului era invadat de inimi roșii care atârnau jalnice peste tot. Perechi îndrăgostite își balansau pasiunea pe ritmuri de muzică siropoasă. M-am întristat și mai tare văzând petale de trandafiri pe mese, sacrificii fără sens într-o seară roșie ca o migrenă. Strident și ieftin… gălăgie euforică. Aș fi vrut să găsesc o scuză, să plec, dar croaziera era de trei ore și jumătate. Mă simțeam ca un șoarece prins în cursă.
La întoarcere nu am mai rezistat. I-am spus. Am stat de vorbă toată noaptea. Nu a priceput nimic, nu a vrut să priceapă. Dar a acceptat că am nevoie de o pauză. Duminică dimineața am plecat la ai mei. Proastă idee! Acolo alte explicații… oricum ei nu m-au înțeles niciodată.
Se vor obișnui cu toții. Deocamdată îmi caut cât mai repede un loc unde să mă mut singură.
Poate vin câteva zile la T.
Îl voi căuta și pe Payam. Trebuie să îi cer scuze. Simt că așa e corect.
Te pup,

Ella

femeie

Am deschis Inboxul să-i răspund Ellei și… am înghițit în sec. Mă aștepta un e-mail de la Doru. E adevărat că am petrecut de-a lungul anilor multe vacanțe și diferite evenimente împreună. E drept că am doar cuvinte de laudă la adresa lui, dar el pentru mine, pentru noi, e doar… soțul Ellei.

Doru este un tip foarte ambițios, a terminat cu rezultate excelente universitatea și a fost racolat de o firmă puternică din Vancouver încă din timpul facultății. În câțiva ani a ajuns CEO. Extrem de ocupat, muncește mult și, din cauza asta, spune el, nu are prieteni. El este precum savantul din banc: nevasta-l crede la amantă, amanta-l crede acasă, iar el e la birou încântat că-și poate vedea liniștit de treabă. Ella este responsabilă la capitolul socializare, deși are și ea un job mai mult decât solicitant. Așa că prietenii lor sunt, de fapt, prietenii ei.

S.
Iartă-mă dacă că te pun într-o situație delicată cu e-mailul meu. Cred că știi, Ella a plecat de acasă. Îți poți imagina disperarea mea. După atâția ani, nu înțeleg ce s-a rupt. Ella s-a schimbat foarte mult în ultima perioadă, și-a pierdut veselia și volubilitatea, a devenit închisă în ea, tăcută, de nerecunoscut.
Ca orice bărbat care are o soție frumoasă, am fost de multe ori gelos. O să te surprindă ceea ce spun, pentru că de fiecare dată am ascuns cât am putut acest lucru. Lipsa totală de interes a Ellei în fața avansurilor altor bărbați era evidentă și mă bucuram de încrederea ei. În ultima perioadă însă, nu mai comunică cu mine. Nu știu ce să cred. Sunt neliniștit. Poate are nevoie de o pauză, dar mi-e frică să nu fie mai mult de atât. Nu știu ce să fac, mă frământ căutând soluții. Sunt foarte singur. Nu vreau să o pierd. Gândul că ar putea… Nu. Trebuie să fie o soluție.
Știu că ești alături de ea. Te rog, fii alături de noi!
Să ai o zi bună!
Doru

Pe Em o găsiți cu totul aici



Citiţi şi

Am 38 de ani și habar n-am ce este aia o femeie adevărată

Singură, dar liniştită

Să se întoarcă? Să o ia de la capăt?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,590 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro