Unde sunteți, feministele ploii?

Lacrima Andra

17 April 2015

Lacrima AndraUnde sunt activistele pentru drepturile femeilor azi, când milioane de femei  și de fetițe din lumea asta sunt victime sigure și nevinovate ale religiei mânuite de imbecili care consideră că sexul  e suficient să-i facă „oameni” și dumnezei ai planetei?

Vă spun eu. Plantează pantofi uzați în piețe  împotriva violenței domestice din te-miri-ce-țară care nici nu se uită la ele. Pentru că nu sunt capabile să construiască mai mult. Ba mai mult,  mișcările feministe vizibile azi, cu impact, care enervează autoritățile și le obligă să facă ceva, au în spate – culmea! – bărbați. Pe verficiate. A se vedea, Pussy Riots.

Să vă fie rușine doamnelor care vă credeți ori vă numiți feministe implicate în mișcări feministe, de oriunde v-ați afla pe glob, că nu reușiți să vă ridicați mai sus de condiționarea seculară, să gândiți macro, dincolo de văicăreala pe teme necercetate în profunzime și cinstit ca: dragostea, trădarea în cuplu, abuzul emoțional și uneori fizic etc. Rămâneți la discuții sterile și puerile, nici măcar nu sesizați că lumea de azi nu mai are problemele la care vă adresați, ori dacă ele încă există, nu vă mai ascultă nimeni pentru că între timp lumea s-a prins că dincolo de gălăgie nu se va întâmpla nimic concret dinspre voi, ca mari militante pentru drepturile femeii ce sunteți.

Dacă ați avut vreodată curiozitatea să le întrebați pe feministele de la noi cu ce se ocupă, ați fi putut avea și neșansa să vi se răspundă sec: ”Nu avem timp de răspunsuri acuma!”. Subsemnata e pățită. Adică n-ai 30 de minute să spui lumii ce faci de fapt, dar te bați pentru societate. Serios?!

De ce nu vă vedem pe nicăieri, doamnelor feministe, care ziceți că muriți de grija femeilor și a vieților lor chinuite? Unde sunteți când e cazul să ieșiți să cereți lumii să intervină pentru a opri abuzurile asupra fetițelor din Orient? Nu-mi veniți cu eterna scuză: ”chestiunile culturii respective”. E o minciună. Și o știm cu toate. În realitate știm cu toții că nici nu v-ați propus să priviți într-acolo, pentru că nu vă ține. Știm cu toate că circumcizia feminină e o aberație care ucide sau mutilează pe viață. Știm cu toate că în realitatea dură a vieții, o femeie față în față cu violatorul ei se află în imposibilitate de a se apăra fizic, dacă nu e instruită în autoapărare. Nu pentru că nu vrea, ci pentru că îi lipsește forța fizică, iar povestea cu psihicul salvator în majoritatea cazurilor s-a dovedit că nu funcționează.

Spuneți-mi voi, cum se poate apăra o fetiță de 8, 9, 10, 11 ori 12 ani de libidinosul bătrân care o abuzează, într-o cultură în care ea nu e considerată om? Ce faceți feministelor pentru nenorocitele astea de copile care nu mai apucă să ajungă femei? Ce anume ați pus în comun, la nivel global, într-un acord  și acțiune comună, voi turma de asociații de feministe, ca să duceți puțină lumină și speranță nenorocitelor fără șanse? Cum vă bateți voi cu ignoranța voită a celor care ne spun că e ”pace bună” și e bine când fetele sunt răpite din școli, când mamele sunt vândute? Sau dacă ele nu se află sub nasul vostru, nu contează? Când v-ați ridicat să le sprijiniți pe femeile care s-au ridicat să se opună culturii lor, societăților lor și să le ajutați să-și multiplice cu adevărat vocile și eforturile, să salveze alte fetițe și femei de lângă ele?  Pe ea, pe femeia din Kabul (în foto), care zilele trecute și-a riscat viața ca să protesteze împotriva comportamentelor deviante ale bărbaților vizavi de femeile din societatea ei, pe ea cine a apărat-o dintre voi doamnelor feministe, fie și printr-o declarație publică? Ați tăcut! Au apărat-o bărbații jurnaliști ca să n-o linșeze ceilalți bărbați pe stradă pentru că n-o puteau atinge. Voi, femeile feministe de pe tot globul, ați tăcut. Nici măcar n-ați spus despre ea. N-ați mișcat un deget. Au mișcat bărbații de lângă ea. Culmea, din aceeași cultură ca și ea. Cei puțini. Voi, feministele erați probabil la vreun cocktail, preocupate că nu vă stă bine rujul pe vârfurile buzelor ori că vă sărise lacul de unghii în coafură.

kabul

În realitate, n-ați făcut nimic acolo unde contează în ultimii 40-50 de ani. Nu se vede nimic. N-ați reușit nici măcar să duceți la bun sfârșit atât cât v-au lăsat predecesoarele voastre gata-nceput. Ați ratat în puținul confort moștenit. Ați ratat cu brio generații de feministe de după anii ’80 încoace! Încă salariul femeilor încadrate pe poziții similare bărbaților nu e egal cu al acestora, încă n-ați rezolvat discriminarea femeii care nu vrea să-și anuleze feminitatea și care pentru a aduce în lume o viață e obligată să devină dependentă și să fie discriminată atunci când se întoarce să contribuie cu munca și știința ei la mersul societății. Ipocrizia prin care ni se spune că s-au făcut ”pași mari” în sensul acesta nu ține. Pașii mari i-au făcut bunicile și mamele voastre. De atunci încoace, nu se prea văd rezultate. Nu legate de voi, mișcarea feministelor. Încă n-ați reușit să impuneți modele legislative și culturale în care femeia să fie cu adevărat partener, nu aberație izolată și frustrată. Și n-ați reușit nici să rezolvați povestea generațiilor viitoare cărora prin neinspiratele voastre sloganuri mai degrabă le generați frustrări: nu sunt nici feministe convinse, că n-au cum să fie fără experiență de viață, nu sunt nici femei pentru că nu mai apucă să ajungă. Sunt doar dependente de anticoncepționale de la vârsta copilăriei pe fondul unui abuz cultural manifestat prin marketing agresiv, obsesiv legat de sex.

Și fără să le dau apă la moară misoginilor și frustraților, poate că e momentul ca feministele, fie și cu jumătate de inimă, să recunoască faptul că acele voci masculine care spun că feminismul la momentul actual e o prostie vulgară și că de fapt nu mai există, au dreptate (fie și pe jumătate). Ar fi punctul de cotitură. V-ar obliga, doamnelor feministe să puneți osul la treabă. Și de ce nu, poate ar fi cazul să primiți și ajutorul domnilor care respectă și iubesc femeia ca partener, ca om, ca ființă fără de care știu că nu pot exista, pentru că nici feministele adevărate nu pot fi, fără partenerii lor. Cu condiția să fie parteneri, să aibă scop comun în a trăi frumos și în a-i ajuta și pe alții să facă la fel.

Notă: Idealista de mine are tupeul să viseze un feminism integrat, nu unul dezlânat. Știți și voi cum e. Speranța moare ultima. Problema e că speranța este  doar neroada care n-are aripi să plece din cutia cu relele lumii.

Citiţi şi

Cui i-e frică de 30 de ani? Că mie, nu! (10 de ținut minte)

Ce cauți aici, fetițo?

10  trucuri pe care le poţi fura de la un make-up artist

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,727 views

Your tuppence

  1. Emilia / 19 April 2015 12:57

    Mestere, stiu din proprie experienta ( nu inseamna ca le stiu pe toate sau ca am descoperit tot adevarul ) ca intr-o relatie , ma limitez la cea de sot-sotie ,sunt doua parti implicate. Am citit de curand ca durerea poate deveni in timp ca un drog.. Dupa un timp nu mai este clar cine abuzeaza si cine e abuzat. E un cerc vicios..In experienta mea cel care loveste nu o face pentru ca se simte puternic – dimpotriva-poate fi o reactie de aparare. Un om puternic este cel care isi controleaza emotiile. Eu nu am ramas un timp intr-o astfel de relatie din frica sau pentru ca ma credem slaba ,am ramas pentru ca am crezut ca razboiul va lua sfarsit la un moment dat . Din pacate daca razboiul este o forma de iubire in familia ta copil fiind- e greu sa simti si sa gandesti diferit. Dupa cum ziceam – si durerea e un drog.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Emilia / 19 April 2015 11:58

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 4
    Reply
    • Lacrima Andra
      Lacrima Andra / 19 April 2015 17:29

      Multuţumesc. Chiar ajut pentru ca deranjez femei ca dumneavoastra care in loc sa puna mana sa faca ce pot in dreptul lor, sar la aruncatul cu prastia verbala. Eu imi fac meseria, dvs?

      Thumb up 5 Thumb down 2
      Reply
  3. lacrima andra / 18 April 2015 10:30

    Apreciez ce spui, Mestere. Si stiu ca ai dreptate. Sunt atatea de facut in lumea asta, iar feministele se multumesc cu plantatul pantofilor si maruntisuri similare. De fapt, notiunea in sine e problematica, daca stau sa ma gandesc mai bine… Dar asupra acestui aspect voi reveni, sper, curand.

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  4. lacrima andra / 17 April 2015 21:22

    Mestere faceam si eu o constatare dupa ce am privit ce si cum cu feministele contemporane si dupa ce s-au dat in stamba si la o solicitare de presa au raspuns cum au raspuns. Problema nu e atitudinea jenanta pe care au avut-o, ci mai rau decat atat e ca nu fac nimic cu adevarat…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  5. Lacrima Andra
    Lacrima Andra / 17 April 2015 15:36

    Si daca se insista cred ca ma va delecta de-a dreptul sa demonstrez in a very manly style ca feminismul romanesc nu exista. Ce ziceti, ma provocati destul cat sa promit ca fac asta fie si pe o revista online “lejera”, “girlish” cum se exprima, urat de altfel, cineva pe-aici? 🙂 Cat despre lectia privitoare la “lucratul impreuna” nu am sesizat sa sariti la fel de cu spor sa sustineti cauza voastra atunci cand atacam niste naravuri romanesti urate cu privire la femei. Ca sa vezi ce consecvent e feminismul in Romania 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  6. Lacrima Andra
    Lacrima Andra / 17 April 2015 15:30

    Constat ca stapanirea termenilor e deficitara insa nu lipsesc lectiile date de pe piedestal. De altfel, marile feministe romance n-au timp nici sa raspunda la intrebari despre ce fac pentru un material. Nu se ridica la inaltimile domniilor lor, nu-i asa? Stiti cand o sa va raspund ce fac eu? Cand o sa demonstrati ce faceti voi. Pace buna 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply
  7. Mariana / 17 April 2015 15:14

    Sunt de acord cu Oana. Tu concret ce faci, in afara de vaicareala pe care o reclami. Tu nu faci decat sa arati cu degetul si sa astepti sa vina dreptatea de la altii/altele. Angajamentul tau pentru o problema care pare ca iti este la suflet, unde este ?
    Esti inca la nivelul de ignoranta, fetito si ai inca acele impulsuri de misoginsm fata de cele din a caror ginta faci parte. O feminista intelege ca tb sa lucrezi impreuna, cu toate femeile, dar incluzand in aceste demers si barbatii si aducandu-i si pe ei (dupa ce au convins femei ca tine!) sa inteleaga, sa realizeze ca femeia nu are drepturi egale cu ei si deci in consecinta ca trebuie sa isi schimbe aceasta mentalitate, si sa actioneze in consecinta. Nu se face schimbare cu agresivitate, cu frustrare, cu ura, caci astea o sa se intoarca inapoi.
    Incepe prin a cultiva compasiunea fata de semenele tale, chiar si cele care nu au reusit sa ii convinga pe acei agresori sa continue sa abuzeze femeile si continua prin a-ti educa copiii daca ai, baiat sau fata sau si si, sau daca nu ai, ai fara doar si poate nepoti, etc. explica-le cum este cu respectul de sine si de celalalt in echitate….
    In fine, am un text care te-ar ajuta sa intelegi ce este de fapt feminismul, http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/mihaela-miroiu-casatoriile-lungi-sunt-divorturi-ratate-705-p1.html
    Lectura buna si cu bine !

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  8. Lacrima Andra
    Lacrima Andra / 17 April 2015 14:27

    Rezultate, nu povesti. Nu pantofi uzati in piete. Nu smiorcaieli inutile despre cat facem si nu se vede nimic de fapt. Cat despre mine, cine e nevoie sa stie, stie exact cat construiesc si dau lumii asteia, nu doar prin scriitura. Daca te simti vizata poate ar trebui sa te intrebi ce poti schimba LA TINE. 🙂 In rest, pace buna…

    Thumb up 2 Thumb down 3
    Reply
  9. Oana / 17 April 2015 14:04

    Si inca ceva. Ca am vazut ce raspuns ai dat pe facebook: eu scriu. Imi fac datoria. Dumnezeule mare!! Vezi ca exista asociatii de voluntariat care ajuta femeile abuzate, asociatii care propaga mesajul femeilor rome, asociatii care gazduiesc/sfatuiesc/ajuta/instruiesc minorele insarcinate, asociatii catre care poti dirija o parte din banii/timpul/cunostintele tale. Get off your pen si pune si mana unde-ti bati gura.

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  10. Oana / 17 April 2015 13:59

    Tu, concret, ce faci?
    Tu, concret, ce planuiesti sa faci mai mult decat sa te smiorcai pe catchy.ro (sic!), un site lejer unde se toarna ‘retete’ girlish despre amanti, iubire ‘feminista’, iconuri gen Coco etc.?
    Tu, ce ai facut? Cum ai incercat sa determini femeile din jurul tau sa faca ceva?
    Pana in Kabul, ce ai facut concret in viata ta sa determini ca viata unei femei sa fie mai buna? Ca vad ca bati departe dar stii despre problemele femeilor rrome care sunt de asemenea maritate la varste fragede si obligate sa poarte copii, probleme semnalate de Mihaela Dragan, activist roma?
    Ti se pare putin sa lupti impotriva abuzului fizic cand Ministerul Muncii declara 800 de femei care au murit in ultimii 7 ani din cauza abuzului fizic, in Romania?
    Ti-as spune ceva dar cred ca in spatele articolului tau miorlait intentiile ti-au fost bune.
    Astept raspuns.
    Yours truly.

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro