Uneori chiar merită să schimbi „nu mai merge și punct” în „hai să-i punem picioare și o virgulă”

14 January 2018

După trezitul devreme, toată aglomerația orașului, gălăgia, graba și neatenția oamenilor, după covrigul cumpărat rapid de la magazinul din colț, cana cu ceai băută în timp ce răsfoiam o carte și după pregătirea lucrurilor pentru mâine, reușesc, în sfârșit, să încep să îți scriu. Nu te-am mai întrebat de mult timp, dragule, cum mai ești, ce mai faci… Nu mai știu dacă te-ai îmbrăcat bine, dacă te-ai odihnit, dacă ai mâncat. Nu știu nici dacă te mai gândești la mine, dacă îți lipsesc sau dacă deja m-ai uitat.

Ieri am vrut să te sun, să îți povestesc ce lucru bizar mi s-a întâmplat. După ce am terminat cumpărăturile, m-am oprit vis-à-vis de blocul meu, unde zace, de câteva zile, trupul neînsuflețit al unei iubiri. Îl vedeam mereu când ieșeam pe balcon să întind rufele, însă abia acum mi-am făcut curaj să vin să văd ce s-a întâmplat. Mă trec fiorii. Nu par să se vadă urmele unei lupte… oare foștii proprietari au renunțat așa ușor? Mi-ar plăcea să-i întâlnesc și să-i întreb: de ce? De ce le-a fost frică? De ce nu au mai încercat? De ce și-au uitat iubirea atât de repede?  De ce n-au mai luptat?

Ce ciudați suntem noi, oamenii: cautăm zi de zi iubirea, iar când o avem, renunțăm la ea cu prima ocazie.

despartire

Noi nu am fost așa. Știi bine că nu aș putea niciodată să îți reproșez că tu nu ai luptat pentru noi, că ai renunțat. Aș putea doar să sper să șchiopătezi câteva zile, căci sigur ai fost iarna aceasta la munte, așa cum, cu câteva luni în urmă, plănuiam. Dar n-o s-o fac, poate încă mai vrei să mergi dimineața la alergat. Îmi tot spun că nu a fost să fie, dar că ar trebui să fim fericiți pentru că măcar am încercat. Eu sunt fericită că te-am cunoscut, că am putut să fiu cu tine, că m-ai schimbat. Încă mă mai gândesc dacă să fiu sau nu fericită că nu te-am uitat.

Unele relații, pur și simplu, nu funcționează. Oricât ne-am strădui, oricâte sacrificii sau compromisuri am fi dispuși să facem, nu putem ține cu forța pe cineva lângă noi. Oricât de mult am vrea să ne schimbăm pentru celălalt, dacă el nu simte că trebuie să rămână acolo, nu o va face. Dar e firesc să vrei să mai încerci, e firesc să lupți pentru ceea ce simți și cred că, uneori, poate de prea puține ori, reușești să mai primești o șansă. Uneori chiar merită să schimbi „nu mai merge și punct” în „hai să-i punem picioare și o virgulă”. Nu putem ști înainte care sunt acele „uneori”, dar ce ar fi viața fără puțin risc?

Cred cu tărie că ne aflăm mereu în locul în care trebuie exact la momentul potrivit. Chiar și atunci când credem că ajungem undeva din greșeală. Poate chiar a trebuit să fiu lângă tine în această perioadă, poate că eu am avut nevoie de tine sau, de ce nu, poate că am avut amândoi nevoie unul de altul. Niciunul dintre noi nu a fost perfect, dar poate amândoi am reușit să fim mai buni. Nu am avut puterea să facem schimbări mari, nu am putut să ne vindecăm reciproc toate rănile, dar ne-am fost alături, ne-am înțeles și ne-am ascultat. Ne-am acceptat exact așa cum eram, chiar dacă pentru un timp limitat.

Oamenii nu se vindecă între ei, nu se repară. Oamenii doar se ajută, își sunt alături și de cele mai multe ori e suficient. Oricât de mult mi-ar fi plăcut să îți iau toată neîncrederea, toate amintirile urâte, toate dezamăgirile, teama, greutățile, toate lucrurile care te stresau și din cauza cărora nu erai liniștit, să le țin pe toate departe de tine, nu am putut. Tot ce am putut să fac a fost să te ascult, să-ți spun de mult prea multe ori că va fi bine. Ți-am repetat această frază până când te-ai săturat. Voiam doar să știi că totul se va rezolva la un moment dat și că eu aș fi fost acolo, lângă tine, nu aș fi renunțat. Ți-aș fi fost alături până la bine și după aceea.

Și totuși, eu încă mă întreb, oare ei de ce n-au fost ca noi? De ce n-au mai luptat?

Guest post by Sofia

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Laura. Acea Laura

În toți acești ani, ea iubise pentru amândoi

Odată, am ţinut dragostea în palmă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,489 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro