Universitatea de vară a sărutului

Adrian Ţiglea

18 November 2013

Timpul dintre noi se făcea tot mai albastru. Tu îţi revărsai tăcerea asupra nerăbdărilor mele de dor. Peste noi se purtau convoaie de clipe, înarmate cu răbdare, dar tresăririle inimii tale nu păreau să-mi fie adresate.

Despre tine nu se ştia decât că exişti. Timpul meu îţi cădea clipele pe potriva orologiului tău ascuns, dar tu nu aveai cum să mă auzi.

Dinspre mine se părea că mă uitaseşi sau, mai grav, că nu mă culeseseşi nicicând în palma sufletului tău stropit cu tinereţe. Bănuiesc, acum, că întâlnirile noastre nu prinseseră nicicând a se petrece cu-adevărat. Nu fuseseşi atentă la risipirile mele de gânduri, îndrumate pe aleea cu sens unic a inimii tale, a casei tale ascunse. Sau, poate, zidurile trupului tău crescuseră atât de bine în anii de dinaintea întâlnirii noastre ori fuseseră sădiţi să se înalţe peste puterile sufletului meu, încât nicio scânteie din al meu octombrie nu prinsese să-ţi lumineze chipul.

Acum mă gândesc că nerăspunsurile tale nu erau decât o diplomaţie a depărtării de inima mea mult prea bolnăvită de trecerea anilor. Gândurile mele mărturisite în vreascurile din urmă ale timpului te-or fi necăjit cu îndrăzneala despicată a mărturisirii sentimentelor mele vechi.

Timpul dintre noi se făcea tot mai albastru. În sufletul meu îţi scriam scrisori în fiecare zi. Timbrate cu inima mea tremurată, se trezeau spânzurate de crengile serioase ale copacilor. Mă gândeam că aveai să observi, într-un târziu de seară, fructele iubirii mele nestrigate, agăţate, adevărate liane ale zăpezii, de ramurile înfrigurate ale copacilor stradali, suprinşi ei înşişi de viscolul depărtării tale.

Treceau săptămâni în care nu ne vorbeam, eu pândind tresăririle tale la fiecare pas al zilei. Nu ştiu, poate erai ocupată  cu strada plină de copii a vârstei tale graţioase, cu necernitele îngândurări ale vieţii care aştepta, în rândul admiratorilor tăi secreţi, să te poarte pe cărările desăvârşirii de sine.

Nu mă gândeam niciodată dacă tu şi ai tăi aveţi ce mânca, dacă nu vă este frig iarna, dacă vă înveliţi cu adevărat în fericirea familiei voastre. Eram atât de pătruns de dorul meu nerodit, încât uitam de vinerile tale încărcate de voluntariatele lumii.

Timpul dintre noi se făcea tot mai albastru. De fapt, nu dintre noi, ci numai dintre mine, pe o parte a vieţii, şi dintre tine, pe de cealaltă sferă a orizontului, căci nu părea să fi existat niciodată un noi, decât în liniştea de cu seară a inimii mele. Cum ar fi putut să existe, când mie începuse de ani să-mi plouă în oase cu dor, iar tu îţi vedeai liniştită de grânele în coacere ale sufletului tău …

Vorbisem atât de mărunt unul spre celălalt, tu nu cred să fi aflat vreme în sufletul tău a-mi păstra în memorie bătaia de inimă a vocii mele; mai cu seamă că, în vecinătatea grădinii tale sufleteşti, a ivirii tale întâmplătoare, glasul meu îşi pierdea ritmul, culoarea, căderea….

Timpul dintre noi se făcea tot mai albastru. Ochii tăi atent luminoşi, părul ocupat cu strălucirea, mâinile-ţi vânătoare de proiecte şi scrisori de intenţie, chiar talpa nerostită a gândului tău, toate erau prăvălite, dimpreună-le, spre visele-ţi ce stăteau să-şi ţeasă ursita.

Timpul dintre noi se făcea tot mai albastru, laolaltă cu albaştrii ochi ce-ţi luminau apăsarea.



Citiţi şi

Curajul de a fi imperfecți si vulnerabili

Pentru fostele care cred că una mai bună ca ele nu există

Sărutul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
900 views

Your tuppence

  1. Primul sărut – biletul de intrare în iubire – The Happiness Project | Catchy / 12 February 2014 15:31

    […] primului sărut este greu de descris. Cu atât mai mult cu cât ea are șarmul ei la orice vârstă. Nimic nu te […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. În sărutul nostru, tremuram amândoi – Men Talk | Catchy / 22 December 2013 23:36

    […] așteptarea până când buzele ni se ating. Respiră, iubito, împlinirea noastră și bucură-te! Sărută-mă, iubește-mă pentru totdeauna. Când te sărut, totul prinde contur în noi, mă vindeci de dor, […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Femeia, veșnicul sublim, veșnicul ridicol … (II) | Catchy / 20 November 2013 11:31

    […] să fie muză, adoră să fie blestem. Poate fi gazda perfectă când aducem un omagiu trupului ei. Săruturile primite sunt trofee, iar cele oferite favoruri. Te debarasează de singurătate și te […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Eduard / 19 November 2013 19:29

    Foarte frumoasa exprimarea.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro