Va veni o vreme când vei spune: „Da, mamă, aveai dreptate!”

Catchy

2 August 2016

Cât de greu se crește un copil? Foarte greu. Personal nu știu asta, întrucât nu am ajuns încă în punctul de a avea un copil. Dar o pot spune din prisma faptului că știu câte a îndurat mama de pe urma mea.

De când s-a instalat democrația, am asistat la transformările suferite de ultimele generații (vorbim de la ’92 în sus, întrucât cam pe-atunci mi-a dat mie mama viață). Am văzut cum generațiile din urmă încep să ceară din ce în ce mai multe. „Haide, mamă, nu pot să mă îmbrac de la magazinul din colțu’ străzii. Vreau și eu haine de la Zara sau Bershka”. „Eh, mamă, doar nu o să stau cu nasu-n cărți 24/24. Mai trebuie să ies și eu într-un club, ceva”. „Vreau și eu mașină la 18 ani mamă, ca toții băieții”. Și una câte una, toate aceste cereri se adună în capul mamei cel mai mult. Știe că printre toate cheltuielile și ratele, trebuie să-i ia și puișorului ei ce-și dorește, ca să nu ducă lipsă de nimic și să-l vadă fericit. Chit că are mâinile încrețite de la spălatul vaselor sau hainelor, ea nu ripostează, pentru că vrea să-și vadă odrasla în rând cu toți ceilalți copii și să nu fie marginalizat.

mama si copilul

Dar vreau să pun întrebarea generațiilor care vin acum din urmă și nu numai lor: Tu, care poate citești acum aceste rânduri, când te-ai oprit ultima oară din goana ta după lucruri materiale, care sunt niște nimicuri până la urmă, să iei mâna mamei tale care te-a crescut cu greu și să-i spui „Saru’mâna, mamă, pentru tot ce mi-ai oferit!”? Știți voi oare cât înseamnă toate acele ore de muncă și nopți, poate nedormite de griji, prin care trece o mamă? Nu știți, pentru că nu aveți de unde.

De cele mai multe ori, mama e aceea care îți spune că statul până la patru dimineața în club poate fi periculos, iar tu spui: „Ce știe ea? Pe vremea ei se trăia altfel.” Tinere, țin să te anunț că pe acea vreme a ei exista o mare virtute care, din nefericire, pălește în fața voastră în ziua de astăzi: respectul. Respectul pentru cuvântul părintesc.

Anii trec și trec cu mare repeziciune. Tu crești, termini cu succes o școală, îți întemeiezi o familie. Pe scurt: părăsești cuibul unde ai fost crescut cu trudă și sudoare. Anii se scurg peste tine, dar și peste aceea care ți-a dat viață. Anumite perioade din viață îți pot aduce dispute cu cea care ți-a purtat de grijă, dispute care poate nu se vor vindeca niciodată și își vor lăsa amprenta asupra ei, dar și asupra ta. De ce? Din cauza orgoliului. Orgoliul tău de adolescent, dar și de adult, poate care la un moment dat a defulat în fața mamei. Și cu timpul toate acestea se adună, pentru că timpul nu cruță nimic și nu așteaptă până ce omul se deșteaptă.

Astfel, te trezești într-un punct în care vei vizita casa părintească și vei intra în camera atât de cunoscută și cândva dragă ție și îți vei dori să mai vezi măcar o dată acele palme încrețite și acei ochi care licăresc de fericire că te-ai întors teafăr și sănătos acasă. Iar atunci va fi insuportabil de greu – echivalentul a o tonă de beton ce pare că se prăbușeşte peste tine -, iar mintea îți va spune un singur lucru: „Da, mamă, aveai dreptate”.

Dacă ai ajuns până la finalul acestor rânduri, iată ce te rog: de e cea care ți-a dat viață lângă tine, du-te și ia-i palmele în mâinile tale şi zâmbește-i. Nu e nevoie de cuvinte, pentru că mama știe ce simți. De nu e lângă tine, sun-o, scrie-i sau poart-o în gândul tău. Prețuiește fiecare clipă pe care o ai lângă ea, pentru că, peste ani, să te poți gândi cu fericire la ea și fără regrete!

Guest post by Isabelle Frost

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Despre bunătate

Cum se cuceresc femeile (varianta secolul 21)

Unde dispar iubitele după căsătorie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,765 views

Your tuppence

  1. Ramona / 25 January 2017 18:57

    Draga mea, vorbești ca o babă deși ești născută în 92 și n-ai copii. Generalizările sunt greșite din start. Sunt și mame cum le descrii, e drept, dar sunt și mame care și-au abandonat copii prin orfelinate, tomberoane, sau i-au lăsat la bunici în timp ce ele au plecat la muncă în străinătate sau și-au refăcut viața. Acelora să le sărute mâinile sau nu ?
    Se crește greu un copil ? Poate da, poate ba. Depinde de situație.
    E musai să-i cumpere plodului său toate cele ? Nu, o face dacă poate. In celelalte cazuri, explică cu blândețe dar fermitate, că atât se poate. E musai să se sacrifice ? Uneori. Dar nu toate aleg să o facă. Ține de opțiunea personală. Dacă se sacrifică, decizând să nu-și mai refacă viața, tinde ulterior să arunce reproșuri copilului, cunoscutul “Din cauza ta…” și posibil devine o povară pe principilul “Și eu m-am sacrificat pt tine, acum e rândul tău.” Dacă știe să-l crească frumos, inspirându-i valori înalte, atunci merită tot respectul și să-i sărute mâinile în semn de recunoștință. Și da, poate că avea dreptate când eram adolescenți, tineri rebeli, atoateștiutori, dar de unele chestiuni e necesar să te convingi singur. In felul acesta îți îmbogățești experiența personală. îți dovedești independența, creativitatea, personalitatea.
    Sunt prea multe variabile, totuși pot înțelege că experiența ta personală te-a determinat s[ exprimi un fel de odă a mamei. Puteai scrie simplu. “Mamei mele, cu toată dragostea și tot respectul din lumea largă”

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro