Vătraiul şi cozonacul

Liliana Angheluță

16 October 2013

Prima amintire a mea are legătură cu limba română: atârnam de două mâini, una-n stânga şi una-n dreapta, mama şi bunica. Mi se spunea să pun mai întâi călcâiul în pământ, învăţam să merg. Dar eu puneam vârful şi mă zăpăceam de tot!  „Călcâiul“ mi-a dat ceva bătaie de cap!

Bunica mea mirosea a limbă română. Era un amestec de aluat de cozonac, vanilie, cartofi înăbuşiţi şi fotografii vechi. Avea o saltea de puf ( zestre!) pe pat. Mai avea perne înfăşate-n alb brodat.

Din asta trăia, cosea, broda, era mereu cu acu’-n mână şi ochelarii pe nas! Mă lungeam pe pat şi spuneam doar atât: „Hai, zi!“ „Ce să zic?!“ Şi începea imediat: „A fost odată ca niciodată…“ Nu conta povestea, ci vocea ei moale. Se-ntrerupea când umezea în gură aţa nouă pentru acul vechi.

Limba mea română e caldă şi are vocea ei. Trăieşte în mine! Am învăţat italiana între timp. Vorbesc, citesc, ascult într-o limbă care nu e a mea. Zi după zi după zi după zi! Când m-am înscris la bibliotecă şi am luat Pirandello în original (normal şi logic), am păşit pe deasupra norilor trei zile. Limba cea nouă devenise cheie. Îmi deschidea o poartă! De atunci au trecut ceva ani. Puţinele cărţi în limba română pe care le am cu mine (Nichita Stănescu, Biblia,  Un veac de singurătate…) mi-au fost ancoră. Pentru că se-ntâmplă să te scufunzi, să te pierzi… să te blochezi.

De curând, pierdusem cuvântul „vătrai“! M-am bâlbâit, m-am speriat, m-am scotocit prin buzunare… Uneori, cuvintele se ascund… dar rechem parfumul de cozonac al bunicii. Mă linişteşte! Şi „vătraiul“ iese la iveală. Limba italiană trăieşte alături de mine. Limba română sunt eu!



Citiţi şi

Noi știm când trebuie să vă furăm din grădină

MAMA – Învierea ei

Nevastă-sa nu era curvă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
975 views

Your tuppence

  1. Acel Crăciun! – Featured, The Happiness Project | Catchy / 24 December 2013 10:54

    […] cum pregătea bunica foile acelea subţiri. Le cocea pe plită repede şi le stivuia! Scutecele Domnului ce urma să […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Ceai de merişor | Catchy / 23 November 2013 12:16

    […] se întâmplă, însă, când amintirea devine dureroasă? Atunci când melodia pe care o asculți la radio îți amintește de cineva care […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Halloween și Moșii | Catchy / 31 October 2013 17:02

    […] de bunica acum (dacă tot e […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Muşcă-mă frumos! | Catchy / 30 October 2013 21:42

    […] Bunica tocmai terminase de văzut expoziţia şi ochii i-au căzut pe încleştarea micului cuceritor cu rujul meu cel roşu. A alergat disperată, ne-a descarcerat fără blândeţe, însă şi fără violenţă, oarecum abrupt şi neîndemânatic, mâinile îi tremurau, scuzele nu mai conteneau, şerveţelul din geanta ei a şters sângele meu, iar copilul avea privirea-n propriile glezne. Stătea gârbov şi dezamăgit, fără să spună o vorbă. Demolat de o proaspătă tristeţe. Femeia l-a luat iar de mână, de data asta strâns, şi s-au dus spre ieşire. Îi tot spunea că a şocat-o, că nu-nţelege nimic din gestul lui, că e supărată şi speriată. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Prietena micului duşman | Catchy / 29 October 2013 17:24

    […] pe care o aveam, în timpul creşterii şi risipirii mele totodată pe această lume, era ca mama să fie prietenă cu mine. Să stăm de vorbă noaptea, pe marginea geamului camerei mele. Să-i […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro