Viața ca un magazin

19 January 2018

Magazinul se deschidea în fiecare dimineaţă şi mereu erau rafturile pline ochi. Găseai acolo de toate. Macaroane cu gust de iubire, fulgi de cartofi presăraţi cu trufie, orez brun cu înţelepciune, spaghete cu sex-appeal şi sos de amor, ton în orgoliu, conopidă cu seminţe de prețuire, făină de mălai ambalată în modestie, avocado cu aromă de recunoaştere şi multe altele. Lumea venea grăbită şi îşi alegea ceea ce dorea. Unii, care aveau timp, inspectau cu mare atenţie toate rafturile. Căutau parcă ceva anume, ceva mai special. Alţii mergeau direct la raionul cu produse ambalate şi etichetate şi cumpărau ceea ce foloseau de multă vreme. Cei mai mulţi cumpărau biscuiţi şi fursecuri cu sănătate. Erau multe feluri de biscuiţi, cu cacao, cocos, scorțișoară, susan… Fursecurile erau foarte delicioase şi aveau în compoziţie, pe lângă sănătate, şi prevenţie, ceea ce le făcea foarte apreciate. Oricum era doar o cantitate limitată de sănătate în pachete, de aceea veneau săptămânal să-şi cumpere şi astfel deveneau clienţi fideli ai magazinului.

Din orice produs nu aveau voie să cumpere decât o bucată. Dar puteau veni în fiecare săptămână la cumpărături în acest loc. Îşi puneau în coş de toate. Se vedea bine de tot cine era mai tânăr dacă te uitai cu atenţie în coşurile lor. Cu siguranţă, aveau cele mai multe produse cu iubire şi tot soiul de uleiuri cu ambiţie şi nerăbdare.

Se vedea şi cine este bărbat şi cine este femeie. Femeia cel mai adesea cumpăra pătlăgele cu dragoste şi bărbatul, spaghete cu sex-appeal. Femeia cumpăra ulei cu protecţie şi bărbatul cumpăra chiftele cu dârzenie. Nu era o regulă însă. Erau femei care alegeau cârnaţi cu picanterii sau mirodenii cu importanță şi bărbaţi care preferau din start cotlete cu comoditate şi măsline cu vanitate. Mulţi clienţi își făcuseră un abonament la trufe cu făţărnicie şi erau înnebuniți după ele. Aveau, într-adevăr, mare trecere trufele.

Hiroshi Furuyoshi

©Hiroshi Furuyoshi

Un client între două vârste era atent la plăcinţelele cu invidie şi răzbunare, întrebând vânzătorul care plăcintă e mai proaspătă. Altul se preocupa de ciocolată. Era plin magazinul de ciocolată cu insomnie, ciocolată cu vise romantice sau cu emoţie şi succes, ciocolată cu inocenţă şi graţie. Nu ştiai ce să-ţi mai alegi din atâta varietate de bunătăţuri dulci şi parfumate.

Altul, în mare grabă, cumpăra cornuri calde din eleganță şi rafinament. Pe care le prefera la micul dejun servite cu unt de bună apreciere.

Deşi ar putea să se creadă că doar produsele ce conţin sănătate, succes, frumuseţe şi reuşită erau mai căutate în acest magazin, în realitate nu se întâmpla chiar aşa.

Erau foarte multe produse cumpărate ce conţineau minciuni, fie ele minciuni necesare sau minciuni din pură plăcere. După preferința fiecăruia. Se înghițeau pe nerăsuflate, cu mare poftă. Erau la mare căutare pogăcelele cu înşelăciune şi arahidele cu egoism. Arahidele erau vidate și ambalate în pungi cu gramaje diferite. Fiecare, după cât suportă ficatul lui şi după cât de mare îi era foamea. Ciupercuțele din indiferenţă aveau mare trecere. Se vindeau crude, dar şi gătite cu pătrunjel „spus verde-n faţă” şi brânză proaspătă de obrăznicie. Erau cumpărate des și tartele cu fructe din dăruire şi din pasiune. Treceau bine amandinele cu renunţare, croissantele cu sacrificii, brownie cu migdale şi nuci din bunătate.

Cel mai cumpărat din acest magazin însă era ceaiul de supravieţuire. Acolo, la raionul cu ceaiuri, se îngrămădeau aproape toţi după ce îşi terminau toate cumpărăturile, încercând să pună mâna pe o cutie de ceai, care avea 20 de pliculeţe şi ajungea 20 de zile. Mare bucurie pentru fiecare când ajungea să-şi pună în coş o cutie de ceai. Erau 20 de zile bătute-n cuie! Noroc de noroc!

Din păcate, erau dintre ei care nu mai găseau nicio cutie pe raft. Rafturile rămâneau pur și simplu devastate după plecarea tuturor.

Aceștia se întorceau acasă mai îngrijoraţi, poate mai iritaţi, sperând totuşi că săptămâna viitoare vor reuşi să-şi cumpere și ei ceaiul de supraviețuire. Unii însă nu mai reveneau niciodată la acest magazin.

Magazinul se închidea seara și oamenii ajunși acasă își așezau cumpărăturile în cămara lor, liniștiți că au toate de trebuință pentru încă o săptămână. Și fiecare se hrănea cu ceea ce îi plăcea sau cu ceea ce își putea cumpăra din agoniseala lui. Devenea tot mai mult, cum s-ar zice, ceea ce mânca.

Un lucru însă e cert, că magazinul acesta niciodată nu va falimenta.

Guest post by Dorana Ana

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dragostea seacă, cui dracu’ să-i placă?

Ați vrut să știți urmarea? Poftim!

Dilema lui Jan

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
370 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro