Viața e frumoasă, dar nu așa

Catchy

27 July 2016

Nu-mi spusese că era însurat. Nu aveam chef să „distrug” nicio căsnicie, deşi, din clipa în care unul dintre parteneri face pasul în afara cuplului, căsnicia şi iubirea sunt deja fisurate. Am aflat toată povestea de-abia după ce divorţase, iar noi deja eram de ceva timp împreună, făcându-ne planuri. Când mi-a spus, a fost ca şi când mi-ai fi turnat o găleată cu gheaţă în cap şi nici măcar nu era pentru vreo cauză nobilă. Şi, recunosc, nu am ştiut ce să mai fac. Încotro s-o iau. Era o lovitură sub centură. Şi i-am cedat… convinsă de declaraţiile lui înfierbântate, de frica lui de a mă pierde, de dorinţa lui atât de sincer manifestată de a îmbătrâni lângă mine.

Ne-am mutat la scurt timp împreună, la el, aşa cum a vrut. Apoi, aproape imediat, mi-a cerut să renunţ la serviciu. Am refuzat, desigur, dar asta mi-a aprins un beculeţ. Unul prea mic, cred, din moment ce am continuat relaţia. Curios este că, în scurt timp, am fost concediată. Coincidenţă? Hmm…

Apoi am rămas gravidă, iar pasul următor a fost căsătoria. De care nu prea îmi ardea, însă m-a convins şi de data asta după ce a cumpărat spaţiu publicitar în revista pe care o citeam fidel doar pentru a-mi face o declaraţie de dragoste împreună cu cererea în căsătorie. Până să răspund eu, deja răspunseseră mii de fete singure sau numai romanţioase în locul meu. Un refuz nu-şi găsea locul.

După nuntă – restrânsă şi rapidă, căci, din nou, aşa a vrut el – mi-a adus-o acasă pe mama soacră – să mă „ajute cu bebeluşul”. Ochiului ei vigilent nu-i scăpa nimic. Soţul meu primea un raport zilnic şi detaliat. Mă simţeam prizonieră. Eram prizonieră.

Când mi-am luat inima în dinţi şi i-am vorbit prima dată de divorţ, a părut copleşit. Şi-a cerut iertare, a trimis-o acasă pe mama soacră şi a început să mă răsfeţe. Primeam cadouri peste cadouri, mai ceva ca înainte de căsătorie. Mi-a spus că ne iubeşte, pe mine şi pe copil, mai presus de orice şi că „Viaţa este frumoasă”. Şi, ca să mă convingă, mi-a oferit iconicul parfum La Vie est Belle. Ieşise soarele şi pe strada mea.

viața e frumoasă!

Deşi mă temeam, nu a revenit la comportamentul anterior. În schimb, începuseră să se îndesească delegaţiile. Eu respiram uşurată, deşi simţeam că ceva nu e bine. Iar. Pe mine, însă, mă lăsa în pace. Prea mult. Trecuse în… extrema cealaltă.

Poate de aceea, atunci când l-am văzut pe Facebook, în timpul uneia dintre delegaţii, etichetat de un prieten comun (din prostie sau intenţionat, nu ştiu), de gât cu o blondă, am ştiut că… istoria se repetă. Şi nu ştiam dacă să plâng sau dacă să mă bucur.

El a negat tot, evident şi nici nu mă obosesc să reţin ce mi-a mai spus. În timpul următoarei lui delgaţii, mi-am luat lucrurile şi copilul şi am plecat. Să ne înţelegem, viaţa nu este frumoasă aşa!!

Divorţul a mers incredibil de uşor şi asta pentru că el şi blonda începuseră deja o nouă viaţă. Şi, recunosc, după ce s-a terminat totul, am făcut o comandă de aici şi i-am trimis, înaintea lui, mesajul despre cât poate fi viaţa de frumoasă… Dacă a înţeles, cu siguranţă va pleca la timp!

Citiţi şi

V-ați întrebat cum e viața femeilor care dau sfaturi?

Eu sunt doar… cealaltă

Un copil și un dicționar…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,188 views

Your tuppence

  1. sonia / 27 July 2016 11:42

    Extrem de previzibil..daca el isi lasa sotia pentru tine, la un moment dat isi mai face un upgrade si te lasa si pe tine pentru alta and so on..

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro