Viața în rate

Rodica Helmis

15 February 2016

rodica helmisGicu nu s-a născut într-o zi de octombrie. El a fost născut. Și pentru asta, avea să plăteasă multe rate convertite în ani din viața muierii care a fost sfâșiată de chinurile facerii în acea zi ploioasă.

Când s-a făcut mare și a plecat din satul lui în altă parte, la liceu, mama a plâns. Ea, de felul ei, plângea și se plângea des. Iar Gicu suferea că a făcut-o pe mama să plângă. Și atunci, în sufletul lui, datoria i-a crescut. Venea acasă cât se putea de des. Oricum, acolo era locul lui, asta era clar. De ce i-o fi trebuit lui școală, nu se știe. Doar avea casă, pământ, vaci și porci… Și mamei tare greu îi era fără el. Singură n-ar fi fost ea, că avea și bărbat, și socri în viață, și alte două fete. Totuși, avea un singur băiat, sufletul ei!

Gicu s-a făcut și mai mare și a vrut la facultate. Altă daravelă! Iar a trebuit mama să plângă și să-l aștepte niște ani. Dar Gicu nu era genul care să rămână dator. El n-avea să uite și se va revanșa într-o zi.

Când s-a terminat și școala și Gicu a „ieșit” profesor, părea că lucrurile vor reveni în matcă. Dar n-a fost să fie: a fost repartizat (că așa erau vremurile, cu repartiție) undeva departe de Bărăgan, unde fusese el născut. Mai precis, într-un sat din Moldova. Patru ani a stat acolo. Și a fost cât p-aci să rămână: meseria îi plăcea, își făcuse prieteni și chiar se îndrăgostise de o fată. Se gândea să rămână acolo, mai ales că părinții fetei îl plăceau: era adevărat că nu era bogat, dar Gicu era băiat tare frumos, simțit și muncitor. Plus că avea și meserie de intelectual. Iar fata îl plăcea și ea. Le-ar fi făcut ei și casă, numai tinerii să fie fericiți.

barbat trist

Dar cum să facă el, când, la scurt timp după ce i-a spus și mamei, ea s-a îmbolnăvit de inimă de grija și de dorul lui? Cum să-și lase el familia lui și să trăiască o viață-ntreagă-ntre străini?! Așa că Gicu și-a pus inima lui deoparte, pentru mai târziu, că avea o datorie mai importantă, una de viață, și venise vremea să începă să-și achite ratele.

Și s-a întors. A ținut casa, că doar ăi bătrâni ce-ar fi putut să facă doar cu pensia de ceapiști? El era înstărit, doar era dom’ profesor. O vreme, nu prea s-a mai uitat după fete, chiar dacă ele, panaramele naibii, îi tot făceau ochi dulci. Ajunsese Gicu pe la vreo 28 de ani și lumea-n satul lui începuse să creadă c-o să rămână fecior bătrân, că deja începea să fie cam trecut pentru însurătoare.

Până-ntr-o zi, când blondul cu ochi albaștri și senini a întâlnit o fată cu pielea albă și părul lung, negru, ondulat. Și… a îndrăznit. Că fata era frumoasă, cuminte și de la el din sat. Putea s-o ia la el acasă. Și a și luat-o.

Cu banii din nuntă, s-a refăcut casa bătrânescă:  „Mamă, noi suntem bătrâni, nu mai putem, acu’ a venit rându’ vostru”. La luna de miere nu le-a mai venit rândul. Niciodată. Dar le-a venit la făcut garduri, cumpărat lemne, construit dependințe… Că Gicu toată viața lui n-a putut să doarmă noaptea dacă s-a știut dator.

Un an mai târziu i s-a născut o fată cu părul de aur, ca al lui, și cu ochii căprui, ca ai mamei. S-a bucurat, chiar dacă trebuia să locuiască în continuare cu soția și copilul în aceeași cameră. Loc ar fi fost, nu e vorbă: bătrânii aveau și ei camera lor de dormit, încă una pentru un caz de nevoie, și ar mai fi fost alta goală, dar, vorba poveștii, „în camera cea ferecată cu lacăt, să nu intri niciodată!”. Aia era ținută „de sus”, pentru când vin fetele. Fetele erau mari și ele, aveau bărbați, copii, case, mașini și tot ce le trebuia. Și nu dormeau la grămadă cu copiii lor. Erau mai delicate ele, ce-i drept, că plecaseră la oraș și acum erau cucoane. Și veneau și în vizită, de 2 ori pe an: o dată de Paște, când se tăiau curcanii, și o dată de Crăciun, când se tăia porcul. Că doar trebuia să-și ia și ele tainul din gospodăria comună, pentru că „mamă, toți sunteți copiii mei! O pipotă, dac-am avut-o, v-am împărțit-o-n trei!”.

Abia când i s-a născut lui Gicu și a doua fată, frumoasă  și cu ochii râzători, a mai îndrăznit și el o dată, la insistențele soției: „Mamă, dă-ne și nouă camera aia, că acuma suntem patru într-una singură…”. ”Lasă, mamă, că așa am trăit și noi când eram tineri și n-am murit! Avem ce mânca, avem ce bea, ce mai vrei?! Sănătoși să fim!”

Soția a plâns, s-a opus, s-au certat, a vrut să-și ia copiii și să plece… Așteptase și ea destul.  Până la urmă, cu chiu, cu vai, li s-a permis accesul în cealaltă cameră din propria casă. Ar mai fi fost și alte nevoi, și alte dorințe, dar deja ar fi fost prea mult să-și facă o baie cu cadă și apă curentă sau să cumpere un congelator… ”Lasă, măi, femeie, că mai târziu, când n-or mai fi ăștia bătrâni, o să facem și noi ce ne place…”

Și uite-așa au curs anii. La 52 de ani, Gicu s-a dus într-o lume mai bună, înaintea „ălora bătrâni”. Și înainte să-și vadă nepoții. Dar el și-a achitat toate ratele din datoria de viață pe care a căpătat-o în ziua în care s-a născut.

Doar viața lui n-a mai apucat s-o trăiască.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cami

„Să săriți, cumva, dacă ratez iarba”

Ca să scap de dragoste, ţi-o las ţie şi mă însor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
12,750 views

Your tuppence

  1. Lilia / 5 May 2016 7:42

    Inca unul care n-a vrut sa-si rupa cordonul ombilical… E plina lumea, nimic nou sub soare. Pacat de nevasta si copii..

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Fara aripi / 4 May 2016 18:02

    Zici ca e povestea parintilor mei.Si tata tot la 28 de ani s-a casatorit, tot cu o femeie cu parul lung si negru, el tot blond, ea tot bruneta, eu a doilea copil (suntem doua surori) nascut tot cu ochii ca ai tatei.Tata tot mort inainte sa ne vada mari, de nepoti nu mai vorbim.Singura diferenta in povestea asta e de localizare geografica si de ani decesului lui Gicu.Si tata tot Gicu se numea doar ca el a murit la 40 de ani, incercand sa le impace pe toate (indatorirea de copil, de sot, de tata) si in mod special pe parintii lui.Si parintii lui au mai trait dupa moartea lui 10 ani bunicul si 16 ani bunica.Acum Gicul meu e doar un tatuaj in sufletul ai pe umarul meu, care face o plecaciune in fata destinului cu palaria in mana dreapta!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  3. Petruţa / 4 May 2016 15:47

    Foarte tristă poveste!… Efectiv m-a durut…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro