Violul

Bianca Stupu

20 December 2013

Bianca Stupu„Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!“, striga Maria, zvîrcolindu-se în somn. Muşchii fragili se încordau, cămaşa i se adunase în jurul trupului şi, sub pleoapele sidefii, ochii negri, cu gene dulci şi umezi, se frământau într-o zbatere spasmodică, o mînă invizibilă încerca să-i smulgă din orbite şi să-i arunce departe, departe, în biserici şi-n case înzăpezite.

Afară era primăvară, o noapte care-şi iradia lumina şi-o scotea de departe, din munţii şi craterele de pe Jupiter şi Venus, din cotloanele înmărmurite de spaimă de pe Uranus şi Pluto, din văile limpezi şi albe ca licorna de pe Marte şi Mercur. Era atît de luminoasă noaptea încît tot universul gemea de neliniştea unei bezne fără fund. Lumina scotocise peste tot, adunase orice urmă de ea însăşi, lăsase întunericul orb. Orb şi pustiu.

Portocale

Maria se mai linişti puţin, un zîmbet trist îi stăruia pe buze. Visa că era copilă mică şi că se pierdea în deşert, mai departe şi mai departe, într-un soare aspru. Pielea i se rida cu repezicune, se usca, sînii îi cădeau, veştejiţi, tălpile crăpate lăsau urme de sînge, iar hienele le lingeau cu patimă şi urlau de bucurie. Era acum o copilă bătrînă de opt ani, o copilă cu părul alb, cu pieptul mic acoperit de pete. Maria se simţea bine în vis, sufletul ei de fetiţă inocentă pipăia deşertul cu mîini curioase. Şi găsi acolo, chiar în dreapta ei, un portocal. Un portocal cu portocale mari şi grase, un portocal cu portocale gravide. De bucurie se înfipse în călcîie şi oferi nopţii luminoase pîntecul ei dezgolit, cu sexul trandafiriu şi mic, o moluscă de carne grea, o barieră sîngerie şi pulsatilă. Lumina nopţii se prăbuşi asupra ei, violentă şi dureroasă. Nici un sunet nu scoase Maria. Ştia că e o portocală în portocal. Se trezi şi începu să plîngă. Era iarnă acum şi năştea.

Citiţi şi

Așa te iubesc primăvara

Eu sunt femeie

“Te iubesc ca pe nicio alta!” Și eu să-l cred?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,381 views

Your tuppence

  1. monica / 9 July 2014 21:17

    ce prost scrii, tanti. come on…

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Violul cu strigături | Culcă-te, Gheorghe, culcă-te, Ioane! / 9 July 2014 20:56

    […] pe mine că scriem cu gerunzii şi cu topică nefrecventabilă, spre deosebire de domnia sa, care se frecventează de la sine. Drept care, Nemerovschi şi eu ne facem autocritica şi-i arătăm stimatei exegete că […]

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro