Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

555? Merităm mai mult

8 July 2020

Indignarea și textul generat de ea aparțin jurnalistei Irina Păcurariu

“Am câteva ore de când fierb. Am fost în sediul unei primării comunale din România să plătesc un impozit și la ghișeu, înaintea mea, o singură persoană, îmbrăcată în haine monahale, probabil călugăr la una dintre multele mânăstiri din zonă. Omul avea o speță mai complicată, tot scotea niște hârtiuțe pe care încerca să i le pună casierei în față și se apleca la fiecare propoziție pâna spre gaura din geamul de la ghișeu crezându-se mai convingător dacă se apropie mai bine de fața femeii.

Și funcționara și colega purtau mască, la fel și cei de pe holuri, în trecere de la un birou la altul, sau diverși care, cât am așteptat eu țintuită pe baliza galbenă desenată pentru următorul din linie, au tot continuat să intre de-afară.

Călugărul, cum bănuiți, nu avea mască, ca să nu mai spun c-a și tușit de vreo două ori în lungul expozeu continua să-l susțină.

După 10 minute n-am mai rezistat și-am întrebat-o pe biata casieră cum e cu regulile și de ce nu le respectă toți. Atât a fost, am declanșat furtuna, omul a început să tune și să fulgere: că ce treabă am cu el, că ce-mi trebuie, că cine-mi dă voie să vorbesc… că văd eu ce-o să pățesc, că cine-s eu de mă apuc să cer socoteală… deși nu-i adresasem lui nicio vorbă….

Dacă l-au dat afară? Nu.
Dacă au chemat paza? Nu.
Dacă i-a spus cineva ceva, eventual să respecte regula? Nu.

Ce-am făcut?! Sigurul lucru pe care n-ar fi trebuit să-l fac. Am plecat.

Și de atunci sunt plină de nervi și lehamite. Nu din cauza celorlalți, din cauza mea.

Aha, câte cazuri noi au fost azi? 555?! Merităm mai mult.”

Și mai mult a fost:

Citiți pe aceeași temă și Spală-te dracului pe mâini! Nu te mai înghesui ca vita în magazin



Citiţi şi

Românii și regulile: o poveste imposibilă

Mie numărul 13 îmi poartă noroc

Portarul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro