A mai murit un medic de epuizare. Câți mai trebuie să moară?

7 April 2019

In memoriam Ileana Gavrilă, București, medic ORL-ist, mamă a patru copii, decedată la vârsta de 53 de ani, acum două zile!

Așa își începea postarea pe Facebook Livia Davidescu, medicul craiovean care a publicat în toamna anului trecut lista celor 43 de doctori care au decedat prematur, în gărzi sau după ele, în timpul serviciului sau imediat după. Colegiului medicilor din România nu au făcut publice nici până azi rezultatele studiului privind epuizarea cadrelor medicale la serviciu, după gărzi și zeci de ore petrecute în spitale.

Iată urmarea:

“Un om special, dacă te gândeÈ™ti fie È™i numai la faptul că È™i-a asumat venirea pe lume a nu mai puÈ›in de patru copii superbi, cu vârste È™i preocupări foarte diferite – de la medic rezident, cel mai mare, până la È™colar în clasa a II-a, cel mai mic! A lucrat până în ultima clipa, asumându-È™i burnout-ul!

Când scriu această postare am sentimentul crunt al zădărniciei, povara implacabilă a inutilității, acesta este din pacate cuvântul! Da, ma simt, privind chipul acestei doamne, colega noastra prematur plecată dintre noi, ca fiind perfect inutilă în acțiunile noastre de recunoaștere a statutului corpului medical, al drepturilor noastre, ca medici! Simt acum cu amărăciune că degeaba am încercat să facem ceva. Pe ea nu am putut-o salva.

Și nu mă pot abÈ›ine să nu remarc faptul că vinovăția asta cumplită nu e numai a mea, e a tuturor celor ce ne reprezinte profesia, instituÈ›ional vorbind. Colegiul Medicilor din BucureÈ™ti, de peste un an aÈ™teptăm să publicati studiul de burnout. Au murit de atunci cinti doctori – patru în gardă È™i unul de epuizare! Câți mai trebuie să moară ca să promovaÈ›i conceptul, să opriÈ›i epuizarea?

Colegiul Național Medicilor, ați cumpărat sedii de 1. 000.000 euro, câți bani dați copiilor orfani ai medicilor ca să-și continue viața la nivelul cumplit de acum, acela de a trăi fără de un părinte? Ce sumă ați votat în AGA pentru ei? Că și părinții lor v-au plătit sediul ăla nenorocit de 650 de mp! Nu merită și copiii lor o fărâmă de recunoștință? De empatiet? De susținere?

Mă opresc aici cu comentariile vizavi de Colegiu. Îmi este imposibil să mai scriu acest cuvânt. In plus, azi este despre un om bun ce s-a prăpădit mult prea devreme, care a învățat pe alții tot ce știa, un om generos ce nu merita această soartă!

Dumnezeu să o odihnească în pace!”

Și iată unul dintre sutele de comentarii, cel al unui rezident:

“După doar un an de oncologie, eu sunt epuizată. După ce-È›i intră în jur de 50 de pacienÈ›i în cabinet pe zi, ajungi acasă terminat È™i nu vrei decât să te speli È™i să te culci. Când ai internaÈ›i pe pat în jur de 20 de pacienÈ›i de care trebuie sa te îngrijeÈ™ti, zilnic, ajungi să nu mai suporti gândul că mâine o vei lua de la capăt. Eu sunt un biet rezident, vă închipuiÈ›i oare cum e viaÈ›a pentru medicul care mă coordonează pe mine? Eu jur că nu È™tiu cum mai are putere să-È™i crească cei doi copii mici când ajunge acasă. Vede zeci pe pacienÈ›i zilnic, răspunde la alte zeci de telefoane, este È™ef de programe pentru achiziÈ›iile de medicamente de multe zeci/sute de mii de euro È™i mai este È™i mamă. Eu nu È™tiu cum supravieÈ›uiesc oamenii în ritmul asta. Nu È™tiu cum reuÈ™eÈ™ti să ajungi la bătrâneÈ›e È™i să-È›i cunoÈ™ti nepoÈ›ii È™i cum să mai ai energie să trăieÈ™ti zi de zi.”



Citiţi şi

Antrenamente pentru creier. Te interesează?

Încerc să scriu de mama

Prostia există, a venit peste noi, ne-a cucerit şi ne-a paralizat orice reacţie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro