Amintiri din viitor. Ce va fi mai departe?

11 March 2021

Epilog: după o peroadă, o să se bage materale noi, pas cu pas, colonelul Gheorghiță o să fie uns gheneral, Cîțu o să treacă drept marele nostru reformator, iar Iohannis, modernizatorul statului românesc, salvatorul educației și în general Dumnezeu. Lucru bine făcut, nu te joci dânsul, mare bărbat de stat, luptător neînfricat, animal politic desăvârșit, a învins-o și pe Viorica, spaima alfabetului.

 Mai departe? Cei de la groapă nu se mai întorc, Ciolacu rămâne remarcat al revoluției de la Buzău, măicuță!, auriferii se vor zbate ca găina fără cap, tinerii frumoși și liberi o să se lăfăie în sinecură, behăind veseli, ca mieii cei puri, epurându-i cu sârg pe cei care nu fac unanimitate stalinistă, frumos.

Altfel, ne înțelegem noi, copiii de suflet ai serviciilor ne vor conduce ca nimeni alții, și tot așa și copiii copiilor lor, oameni suntem, Băsescu (îndrăgitul turnător Petrov) își va face pușcăria prin interpuși, probabil în Caraibe, iar Iliescu rămâne nemuritor, România premodernă, haida-haida cu tot neamul, ca să moară de necaz, postum, Rațiu și Câmpeanu.

Și o să meargă și așa, n-o să crape niciun obraz, de nicio rușine, n-a crăpat el de mii de ani de carpato-danubiano-pontism, nu mai crapă nici de acum încolo, românii, adevăratul popor ales, sunt inocenți, un neam de eroi, nu ca bulgarii, gabonezii, vietnamezii sau, de ce nu, marțienii, românul se descurcă, nu e prost românul, nu e prost, se strecoară el, se învârte, se combină, care e problema?

Vom înainta cu viteza noastră istorică de un kilometru de autostradă pe deceniu, dacă nu ardem de vii prin spitale, păstrăm șanse să murim pe drumuri, spulberați de Mario Iorgulescu sau altă beizadea tăvălită prin făină. 

Și mai departe? Scapă cine poate, epoleții vor rămâne la conducere, justiție se va face în continuare la mișto, românește. Esențialii vor rămâne esențiali, se va ieși la pensie cu douăzeci de ani mai devreme, privilegiile se vor întări și turma va fi mânată de colo până dincolo, ținută cât mai departe de gândire, gândirea e rea, nu ne trebuie nouă. 

În cele din urmă, se vor blagoslovi de noi plăcile tectonice și supraviețuitorii cutremurului se vor întreba de ce ni se întâmplă toate doar nouă, of.

Epilog? Acesta este: sus, în deal, Popa Daniel va bate din talanga de aur intrată, între timp, în Cartea Recordurilor.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dragă coronavirusule, îți mulțumesc pentru că…

Unde sunt oamenii?

Sunt bine…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro