Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Delia Oltea Rusu

Delia Oltea Rusu

15 articles
M-am născut în 1968, am fost un decrețel, unul fericit. Matematica mi-a marcat destinul. N-am fost în stare să pricep ce-i cu geometria și cu radicalii, drept pentru care am fost categorisită drept o elevă prostuță. Spun prostuță, dar mă alint. Am facut liceul agricol, și nu regret. Totuși, am terminat un liceu și am avut timp liber să citesc cât vreau. Și să scriu, așa, pentru mine. Chiar și în timpul orelor de matematică. Am terminat până la urmă și facultatea, deși am dat examen la matematică.. M-am măritat și am născut trei fete, nu neaparat în această ordine. Pe una dintre ele am pierdut-o, este ingerul meu. Am predat la școală, mi-a placut, și îmi place să cred că am fost o profesoară bună. Am învățat să gătesc și mi-am propus să fiu o gospodină model. Asta până când am ajuns să fiu obsedată de rețete de zacuscă, și am realizat într-o zi că zacusca ideală nu este scopul vieții mele. Am plecat din țară, din sărăcie, și pot să spun că m-am născut a doua oară. Am muncit de toate prin țările străine prin care m-a dus destinul: în agricultură, la curățenie, am îngrijit copiii altora și bătrânii lor, am gătit pentru ei, le-am spălat vasele și hainele. Multe, foarte multe am făcut între timp. Până la urmă mi-am dus și familia cu mine, pentru că nu puteam trăi fără ei. Nu îmi este rușine de nimic din CV-ul meu, îmi este în schimb milă de cei care cred că ar trebui să îmi fie. Scriu pentru că am inceput să uit, pentru că în memoria mea au început să se încurce locurile, oamenii. Am început să confund persoanele și să cred despre românii din trecutul meu că i-am cunoscut prin Spania, iar pe nemți prin România. De aceea scriu, ca să mă clarific. Și pentru că într-o zi, cineva din familia mea mi-a spus că am nevoie de un hobby. Probabil devenisem cicălitoare și păream nefericită. Și cum asta mi-a fost mai la îndemână, m-am apucat de scris. Vă mulțumesc pentru că sunteți aici!
Life Bites Turda

Am fost gravidă la majoritatea evenimentelor importante din viaţa mea

by Delia Oltea Rusu / 22 July 2014

Chiar şi la nuntă am fost gravidă. Mi-am făcut o rochie pe care n-am visat-o, aşa ca alte fete, pentru că n-am visat niciodată să mă plimb cu burtă mare prin faţa icoanelor. De fapt, nu m-am visat niciodată pe la icoane. La nuntă mi-am făcut o rochie de camuflaj, …

Read me Turda

Ce femeie urâtă!

by Delia Oltea Rusu / 18 July 2014

Are o bluză care îi ține frig. E ciudat, ar fi putut spune că nu-i ține cald, dar nu: bluza îi ține frig. Mai are câteva haine care sunt frumoase, din materiale plăcute și care o îmbracă destul de bine. Nu îi țin nici frig, nici cald, dar nu le …

Read me Turda

Rochia albastră

by Delia Oltea Rusu / 6 July 2014

O bătrână cu rochie albastră, lungă până în pământ, trecea strada fără nici o grabă, printr-un loc fără trecere de pietoni. Rochia era decolorată de atâtea spălări, avea un imprimeu cu flori mari, de o culoare palidă, probabil un crem, sau un galben pai. Acum culoarea era ştearsă, la fel …

Life Bites Turda

Te salut, tată!

by Delia Oltea Rusu / 25 June 2014

“De pe dealul din satul meu se vedea România”, povestea întotdeauna tatăl meu pe vremea asta. Vremea cireşelor. Tata era un om drept, îi plăcea jazzul clasic, istoria, sportul, îşi cultiva singur legumele şi făcea cele mai bune murături pe care le-am mâncat eu vreodată. Roşiile lui erau mari cât …

Read me Turda

Cântând în vie

by Delia Oltea Rusu / 23 June 2014

Până să plece ţiganii noştri, am avut şi câteva zile de muncă relativ plăcute. Mie cam întotdeauna îmi fugea mintea din câmp, adică încercam să mă gândesc la tot felul şi să evadez în alte lumi. Cel mai mult îmi aminteam de anii de studenţie, în care am făcut o …

catchy.ro