Prima dată când am căutat-o pe net, m-am oprit și eu câteva secunde la pozele în care se vedea din coapsă mai mult decât și-ar fi dorit și ea. N-am dat nicio importanță. Tuturor femeilor ni s-a întâmplat măcar o dată să ni se ridice fusta sau rochia atunci când ne-am așezat, doar că nu era un fotograf prin preajmă. Din atitudinile surprinse am remarcat doar că e o femeie căreia îi place să arate bine și așa arăta în toate fotografiile, că face pereche frumoasă cu bărbatul înalt de lângă ea, că zâmbetul e al unui om deschis și privirea – a unei femei hotărâte, dar nu dure.
Când au început atacurile la adresa bărbatului ei, care n-au ocolit-o, am așteptat să-i văd reacțiile. Nimic. El vorbea puțin, ea, deloc. Dar trebuie că a simțit atacul imund legat de lipsa copiilor direct în plex. Și plexul femeii, anatomic, e la locul lui, dar senzorial e fix în inimă. Numai o femeie-mamă neîntreagă la suflet ar fi putut ataca o altă femeie, indiferent de motivele pentru care aceasta a rămas ne-mamă. Spinos subiect, prea ușor abordabil de toți grăbiții să arunce piatra. Ca și cum un copil poate face diferența între un om bun și unul mai puțin bun.
De cum s-a anunțat victoria în alegeri, televiziunile au început vânătoarea după soția candidatului scump la vorbă. Unde o fi? Unde să fie, acasă, la Sibiu. Oare ce va spune? Ce să spună, se bucură și își așteaptă bărbatul. Ce-o face după? Ce să facă, merge la școală să-ți țină orele. Ei, și aici s-au lămurit lucrurile, ca și cum s-a ridicat ceața într-o zi de toamnă: o femeie care este atât de îndrăgită de copii este un om cald, bun, împlinit, echilibrat. Elevii i-au umplut golul atât de blamat de repede-judecătorii familiei lor de doi.
Filmulețul cu primirea pe care i-au făcut-o elevii a dat virtual turul României. Comentariile au fost în mod firesc amestecate, dar un lucru e clar: femeia aceasta poate naște și singură un val de simpatie, numai bun să-l întregească pe cel al bărbatului ei. Femeia aceasta are stofă de Primă Doamnă. Prima Doamnă de care are nevoie orice stat modern. După 75 de ani în care n-am avut către cine arunca o privire admirativă, în care femeia președintelui a fost, pe rând, când prea obraznică (eufemism pentru lipsa de educație, maniere, măsură), când retrasă (Nina și Nadia Ileana), când martiră într-o căsnicie pe butuci (ultima primă doamnă), iată că acum chiar vom avea una potrivită. Mie, una, îmi dă încredere trăinicia acestui cuplu foarte curând prezidențial. Oameni care merg mândri de mână, care se privesc în ochi și zâmbesc liniștiți, oameni cu preocupări frumoase, oameni lipsiți de emfază și ostentație care pot deveni modelul pierdut al societății noastre.
Permiteți-mi să mi-o imaginez implicându-se în acțiuni de caritate, însoțindu-și soțul acolo unde merg toți președinții lumii însoțiți, organizând baluri și recepții în onoarea unor români sau a unor invitați străini, așa cum îi șade bine unei prime doamne, nesfiindu-se să meargă la sală, la jogging, la cumpărături, la coafor sau la cosmetică, așa cum o făcea și până acum. Și sunt convinsă că lumea o va îndrăgi și respecta dacă își va păstra naturalețea și comunicativitatea celui căruia zeci de ani i-au trecut prin mână generații de adolescenți. Pentru că tinerețea zâmbetului și a ținutelor ei au exact această sorginte.
Carmen Iohannis, fii binevenită! Te așteptam ca pe o gură de aer proaspăt!
Și o ultimă vorbă, legată de graba marilor experți în imagine în a-i evalua ținutele. Dragii mei, voi, până acum, ați fost obișnuiți să comentați doar “excepții”. Și ați făcut-o într-un stil care n-a îmbunătățit până azi stilul nimănui. Lăsați-o mai moale cu analizele și recomandările măcar până mai adăugați ceva școală și lectură la bagajul sărăcăcios. Româncele care se îmbracă bine nici nu au auzit de voi.
Citiţi şi
Raiul de dincolo de alunecările de maluri
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
