Condamnați să ajungem la vorbele celor pe care nu i-am meritat

Mihaela Cârlan

20 January 2013

Pe 17 ianuarie s-au împlinit 13 ani de când Ion Rațiu a lăsat gol locul său de pe acest pământ – trecătoare-i viața – și pe cel din Parlamentul României – trecătoare și demnitățile.

Timp în care, din când în când, m-am tot întrebat cum ar fi arătat oare România și noi, ca popor, dacă în loc să-i umilim cu răutatea frustă a celui văduvit de exercițiul diversității, al dialogului civilizat, al toleranței, de simțul valorilor și de respectul pentru ele, i-am fi acceptat la loc de frunte pe puținii români care ne-au iubit destul încât să ne ierte și să ne vrea binele și după aceea.

Când a apărut, după decembrie ’89, și ne-a nedumerit/alertat/iritat/amuzat/încântat cu papionul, manierele, vorbele alese și gândirea lui, mult prea diferită de a noastră, prea puțini aveam cum să ne regăsim în modelul de politician/business man/om de lume, calm și manierat – doar 4,9% dintre românii care au votat în acea duminică a orbului din 1990 l-au vrut Președinte. Dar am fi putut crește, am mai avut timp încă 10 ani, încă 20, încă…

N-am făcut-o semnificativ, nici ca număr, nici ca soi. De aceea, la aproape 30 de ani de când Ion Rațiu le-a adresat românilor din exil adunați la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL) de la Geneva, în 1984, cele 10 “porunci”, ele îmi par mai potrivite parcă acum. Și nu doar în afara granițelor – unde nu mai sunt în exil, ci și înăuntrul lor, pentru că fața României are urgentă nevoie să fie ștearsă și sărutată de toți românii. Destul cu scuipatul!

1. Fii mândru ca eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil, vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.

2. Afirmă-ţi dragostea pentru patrie de câte ori ai ocazia. Nu pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să serveşti pe cei rămaşi acasă.

3. Apără drepturile poporului român în totalitatea lui: nu regăţeni, transilvăneni, basarabeni, bănăţeni, timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.

4. Ajută-ţi compatrioţii: din mai puţinul ce ai, dă-ţi tainul; nu-l precupeţi.

5. Susţine instituţii româneşti din diaspora oricât de modeste şi imperfecte ar fi.

6. Nu critica niciodată, nici măcar „prieteneşte“, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine.

7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă“ semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă; făcând mai mult şi mai bine decât face el.

8. Fii totdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab care nu mai are nici ţară şi nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.

9. Opune-te numai celor care guvernează la Bucureşti pentru că ei siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este irosire de energie.

10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta, pentru ţara din care te tragi şi pentru compatrioţii tăi, oricât de modest sau neînsemnat; dar fă-o în fiecare zi!

Ce-ar mai fi de adăugat? 



Citiţi şi

Sărăcie

Povestea unui refugiat

Povestind Regele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,451 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro