Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce se arată spre diaspora cu degete muiate în rahat

13 August 2018

CAMELIA RADULIANSe arată suspect de des și de ritmic spre diaspora, cu degete muiate în rahat. Și cu rânjet. Și cu o ură atroce. Spre diaspora care scutește însă impotentul stat român de un imens efort financiar. Spre diaspora care a luat de pe umerii îngalonați ai guvernului actual responsabilitatea creării de locuri de muncă. Milioane de locuri de muncă! Spre diaspora care ține bătrânii României pe medicamente, pe căldură și pe alimente. Spre diaspora care încropește mici afaceri în România inertă, pune faianță, repară pereții coșcoviți și gardurile năruite ale patriei mumă. Spre diaspora care, coafeză, spălătoreasă de funduri, căpșunăreasă, curvă… ori inventatoare, docentă, ce o fi ea, aduce saci de bani în țara asta acră, guralivă, obraznică, nerecunoscătoare și nesimțită.

Bunăoară, într-o criză de cădere glicemică, o „doamnă”, de altfel bine cocoțată, se pierde cu firea și bălăcărește ca o țoapă de periferie România de dincolo, România sacrificată, poporul acesta în exod, sângele acesta de frați cu rădăcini smulse, sângerânde.

Vă e ușor, doamnă, să vă grohăiți disprețul față de unii bieți muncitori cu cârca ori cu brațul, din diaspora, dar uitați că spectaculosul dumneavoastră fizic ar trebui să se raționalizeze fără plus valoarea adusă de ei PIB-ului românesc.

Vă vine ușor să-i scuipați, să-i umiliți, să-i jigniți… pentru că sunteți o infimă, o derizorie, o măruntă infirmă sufletește, așa cum sunt toți cei care aleg să facă din diaspora nu un semn al dezastrului și incapacității din propria țară, ci un semn al lașității acelora care încearcă, de multe ori zdrobiți sufletește, soluții extreme, uneori riscante, malformante, infirmizante, disperate.
Prea des și prea ritmic e atacată, cum spuneam, diaspora. Am făcut parte din ea și știu cum e să fii catalogat ca un om plătit, manipulat, cumpărat. Știu cum e să fii acuzat sau asemuit cu cei care își vând votul și demnitatea pe o pungă de făină sau pe o găleată de plastic. Știu cum e să primești în obraz scuipații savanți și atoateștiutori ai te miri cărui analist al lui Pește Prăjit, mioritic.

Știu cum e să îți tremure inima de nerăbdare, cu fiecare kilometru care mai trece între tine și patria ta. Știu cum e să-i iubești cu disperare gunoaiele cu care te întâmpină, bețivii, ghiolbanii, flegmele din lifturi, rahații revărsați din toaletele publice, știu cum e să îi iei în brațe toate bubele și toată hidoșenia și să nu mai vrei niciodată să pleci de lângă ea. Știu cum e să tremuri de grija și de dorul Patriei tale.

proteste

Știu povești triste, foarte triste… despre oameni care și-au mutilat familiile, și-au traumatizat copiii, care au fost răpuși de vicii sau de singurătate, oameni care au îndurat suferințe inimaginabile printre străini. Pentru ce? Doar pentru că s-au născut într-o Românie impotentă, hoață, perfidă, strivită de găști nesfârșite de profitori, de guverne de borfași, incompetenți și nemernici. Doar pentru că au avut neșansa să se nască într-o țară în care oamenii își vând bruma de demnitate pe mici și făină, sau pentru că oamenii acestei țări au un suflet atât de naiv, încât nu văd fața hidoasă a imposturii. O țară în care manipularea a anihilat sau inversat ierarhia valorilor. Aici, hoții sunt martiri și eroi, iar căutătorii de dreptate sunt catalogați ca infractori, nebuni, păduchi.

Trăim vremuri halucinante. Ziua de vineri a fost apogeul acestui absurd sinucigaș spre care ne impinge un guvern iresponsabil, disperat, abject, apt să ucidă pentru a-și salva pielea.

Manipularea axată pe afect a fost eroul principal al zilei. Păpușarii celor de sus s-au gândit la toate, inclusiv la impresia artistica, la stoarcerea lacrimilor și la carnea proaspătă de tun, recte acea biată tânără bătută crunt, acel Cal Troian menit să deturneze toată forța emoțională negativă asupra manifestanților.

Nu scriu toate astea pentru a schimba opinii adverse. Zarurile au fost deja aruncate. Scriu doar pentru că nu (mai) trebuie să trecem sub tăcere ceea ce alții decid să facă, împotriva voinței noastre, din viețile noastre!

Pe Camelia o găsiți întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Era sau nu era ea?!

M-am bătut cu algoritmii Facebook și am înțeles până la urmă cam cum stau lucrurile

Mă face asta o mizerabilă, o desfrânată, o vicioasă?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,869 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro