Când prietena mea a fost suspectă de cancer la sân, până la confirmare şi luarea unei decizii, s-a înfipt hotărâtă şi plină de speranţă pe net. Nimic neobişnuit. Cum numărul medicilor şi timpul pe care îl pot aloca anamnezelor şi soluţiilor terapeutice au scăzut dramatic, atunci când poate, pacientul are chiar datoria să se informeze în prealabil. Astăzi, în lume, trei sferturi din utilizatorii de internet caută informaţii medicale online, iar dintre cei cu conexiune rapidă, unul din şapte face “un tur de sănătate” în fiecare zi. Şi încrederea în informaţiile furnizate de universul medical în continuă expansiune este atât de mare, încât, de fapt, Dr. Google este cel mai solicitat pentru cea de-a doua opinie. Şi nu atât cea oferită de site-urile web specializate, cu limbajul lor academic, ci aceea care se conturează în urma discuţiilor dintre pacienţii de pe forumurile tematice, care află şi învaţă mai rapid unii de la alţii, în limba comună a celor trecuţi prin aceeaşi suferinţă.
Dacă dai căutare “cancer la sân” apar 45 de milioane de rezultate. Dacă rafinezi căutarea şi scrii “forum cancer la sân” apar 3,5 milioane de rezultate, tot atâtea reţele invizibile de sprijin. De aici începe citirea comentariilor, familiarizarea, întrebările şi răspunsurile online. Este o lume paralelă, plină de anonimi care împărtăşesc, se susţin şi se instruiesc. Astfel au apărut bolnavii actori-titulari în sistemul medical. Cam incomozi, dar mult mai uşor de tratat spun şi medicii noştri. În SUA, democratizarea îngrijirii sănătăţii a atins un asemenea nivel încât 75% dintre pacienţii online cu afecţiuni cronice şi-au schimbat decizia asupra tratamentului după o informare minuţioasă pe net. Iar numărul comunităţilor creşte continuu, furnizând chiar medicilor material pentru cercetare, dar şi informaţii preţioase pentru practica zilnică. Singura urare după cea de însănătoşire pe care i-am făcut-o prietenei melea fost să ajungă cât mai repede la informaţia corectă, valabilă, din oceanul virtual contaminat inerent şi de ipohondrie. Pentru că e de muncă şi nu oricine o poate face.
Dacă supradoza de informaţii te copleşeşte, te sperie, te confuzează şi îţi întârzie decizia, cel mai bine este să renunţi la net pentru că nu doreşti să ajungi doctor, ci la doctor. Dar cum părerile sau răspunsurile sunt aproape tot atâtea cât şi medicii, cel mai bun va fi acela care-ţi trezeşte cea mai mare încredere. Îl cauţi pe cel mai reputat şi te laşi pe mâna lui. Şi încă ceva ce am învăţat tot de la prietena mea: fii reticent cu statisticile fiindcă pot demobiliza dacă uiţi că ele îţi dau doar perspectivă asupra riscului general. Nu sunt rare cazurile de pacienţi care au infirmat prezise durate de supravieţuire doar prin stăruinţa căutării şi curajul experimentării.
Dar dacă mai multă informaţie te face mai puternic şi mai încrezător, internetul este al tău. Prietena mea este exact acest gen de personalitate şi după o lună, găsise deja algoritmul care a ajutat-o să trieze informaţia şi să păstreze doar ce era relevant. Şi-a găsit şi grupul de discuţii potrivit, iar când a ajuns la operaţie era bine documentată şi pregătită sufleteşte, chiar optimistă. A ales bine şi chirurgul, care a tratat-o cu respect şi nu cu condescendenţă ori iritare şi chiar i-a încurajat şi ghidat căutările pre şi post operator. Acum este bine.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
