Drogurile, Borderline și Madonna

24 October 2023

Dormea foarte mult în timpul tratamentui: seara, de la ora 22:00 până dimineața la 8:00, iar ziua înreprize care, adunate, însumau 4-5 ore; mânca enorm, 2 pizza mari la o masă sau 1 kg de legume preparate la abur… s-a îngrășat 25 kg în 3 luni, avea explozie de coșuri pe față și pe corp; mergea ca un roboțel cu mâinile ușor în față și călca apăsat, nu mai controla ce vorbea, la modul că l-a intrebat pe tatăl meu dacă, citez : „Tataie, tu mai poți să faci ceva cu mamaie?”, iar pe mine și pe mama ne-a întrebat dacă am făcut vreodată sx anl.

Când doza de tratament era prea mică, devenea agitată, iar medicii creșteau cantitatea până când avea reacții fizice care să le arate că doza e prea mare (rămânea cu ochii blocați într-o direcție, cu mâinile încleștate sau cu gâtul înțepenit).

Ca efecte benefice (dacă pot să le numesc așa…) era liniștită, iar datorită tratamentelor a trecut mai ușor peste sevraje.

Continuăm mărturia mamei fetei de 17 ani, v-o amintiți, așa-i?, care a început să consume droguri de la vârsta de 13 și pe care în articolul precedent am asemănat-o cu Amy Winehouse. În acest articol redăm informație necenzurată și nemedicală, este opinia subiectivă a mamei. Azi titlul se referă la Madonna: rămâneți până la sfârșit, ca să vedeți de ce.

Madonna 1984 lângă Madonna 2018

  • Mi-ai spus că a fost dureros să retrăiești totul, cum de ai acceptat o continuare a interviului nostru?

Dacă pentru copilul meu e târziu, pentru alți copii aceasta poate fie o lecție care să-i țină departe de droguri. Dar mai ales pentru părinți

  •  Ce schimbări imediate sau în timp ai observat la fiica ta din momentul în care a început să consume?

La un moment dat am observat că se retrăgea în camera ei, evita contactul cu familia, începuse să mintă, era agitată, refuza să respecte regulile casei sau ale școlii.

Treptat, și-a pierdut interesul pentru tot ce era în jurul ei, a început să fie atrasă de muzica hard rock la început, după care a îndrăgit muzica cu limbaj vulgar și îndemn la consumul de drog (Paraziții, B.U.G. Mafia, Nane, IDK-AJ, Avryy XCarlos…)

Devenise din ce în ce mai anxioasă, mințea foarte mult, încălca TOATE regulile de la școală, nu o mai interesa aspectul fizic, devenea agresivă atunci când ceva nu ieșea pe placul ei, era obraznică, refuza să se alimenteze, consuma multe dulciuri, plângea mult.

Atunci am înțeles că se întâmplă ceva.

Nota autoarei: Oriunde pe glob există – și nu de azi – melodii cu versuri care incită la o formă de răzvrătire, de orice fel, și inclusiv la consumul de droguri. Cel din urmă subiect, pentru că este incitant și interzis.

Doar că din versurile unui cântec un adolescent își poate lua, conform nevoilor, ideea de a consuma sau ideea de a nu se transforma, de exemplu, în ruină, așa cum regăsim în melodia lui Avryy XCarlos: „Orice fată pot s-o iau și să ți-o transform în ruină / Pe ketamină.” Căci asta fac drogurile…

Eu cu asta am rezonat și asta am reținut din această melodie, voi?

  • Ce substanță a avut impact major?

Așa numitele “drogurile legale” printre consumatori (alpha php, alpha pvp, ghb). Fără dubiu.

Nota autoarei: Omul are o predilecție pentru tot ce este interzis sau la modă.

Aproape toți bem cafea sau consumăm alcool, iar acestea sunt droguri și ele, însă unele acceptate social. Medicamentele sunt droguri utilizate în scop de tratament al unor afecțiuni – termenul chiar provine din limba engleză, unde le spunem „drugs”.

Poate vi se pare interesant să aflați, referitor la preocupările sociale la modă, că trendul este ca oamenii să fumeze din ce în ce mai puțin mai ales în țările unde sunt motivați de alte aspecte ale vieții.

Poate de aceea în statele dezvoltate copiii și tinerii sunt implicați atât de mult de școală și de guvern în activități diverse, care să le suscite interesul și efectiv să-i țină ocupați.

Cu alcoolul situația stă puțin diferit, consumul este foarte mare și în țările dezvoltate, însă am observat tendința autorităților de a insera informație despre cum el afectează creierul, oriunde o pot face: reclame radio, restaurante care oferă etilo-teste clienților, paginile web ale spitalelor, școlilor sau centrelor dedicate.

În aceeași notă, poate și voi ați fost curioși să înțelegeți decizia autorităților din multe state, care au legalizat în scop recreativ consumul de droguri vegetale.

Citim că, statistic, aproape fiecare om este tentat la un moment dat să consume. Aproape fiecare om, căci eu știu oameni care nu au fost tentați niciodată. Dar cunosc și situația altora care, ajunși în scop turistic sau de serviciu în Olanda sau SUA, au avut ca prim gând experimentarea substanțelor interzise la noi, dar care pot fi legal consumate acolo. Poate că ați auzit și voi despre astfel de întâmplări.

Mergem mai departe și descoperim că la baza deciziei legalizării în anumite state (inclusiv cu rol de hub regional, dacă vreți, pentru turiștii interesați) a consumului unei game de produse din categoria drogurilor, a stat dezideratul diminuării multiplelor efecte ireversibile ale drogurilor “legale”, considerate cele mai periculoase pentru om. Ceva de genul: „Îți dăm voie să alegi ce e mai puțin nociv, dacă tot vrei să încerci.” Ca să nu fiu greșit înțeleasă, întăresc ideea că toate drogurile au efecte adverse și redau opinia lui Cătălin Moise, fost consumator, ale cărui filmulețe le găsesc a fi unul dintre cele mai importante materiale de conștientizare, mai ales pentru părinți și educatori: „Iarba pare inocentă, dar ea influențează toate conexiunile neuronale. Creierul își scade canabinoizii naturali și tu nu mai ai chef de nimic. Partea proastă e că acționează în timp și nu pe loc. Modifică lucrurile de care îți pasă și pentru care ești dispus să aloci timp. Aceasta se traduce prin lipsă de chef și dorința de a începe ceva. Orice.”

Tot el, la fel ca studiile recunoscute, spune că, invariabil, fiecare consumator va fi afectat cel mai mult de drogurile “legale”.

Oriunde în lume drama începe când ai voie să consumi droguri “legale”, dacă ai acest impuls. În România se vând cocktailuri care combină substanțe “legale” în moduri atât de diverse, încât medicii nu știu ce să trateze. Anual mor consumatori, dar mor și oameni nevinovați, uciși de comportamentul consumatorilor. Știți la ce mă refer.

O soluție imediată nu există. Dar avem la îndemână prevenția, prin conștientizarea efectelor.

  • Cum ai sesizat că fiica ta consumă?

Am crezut că este trecerea spre adolescență și de aici și comportamentul ei, până când am găsit un rest de joint cu marijuana la ea în buzunar. După care am început să caut prin telefonul ei, unde am găsit conversații care scoteau în evidență faptul că începuse să consume.

  • Putem evidenția efecte sau comportamente diferite în funcție de ce a consumat la un moment sau altul?

În general, de la unele substanțe era moleșită, dormea mult, mânca compulsiv, de la altele era agitată, nu dormea noaptea, devenea agresivă fizic și verbal cu mine, se comporta ca și când avea senzația că este urmarită.

Ca să exemplific, de la marijuana era moleșită, dormea mult și mânca excesiv, în general zahăr (dulciuri) sau carbohidrați (pufuleți, chipsuri, bake rolls). De la cocaină și droguri “legale” (alpha php) era agitată, devenea agresivă, nu mânca, nu putea să doarmă, i se dilatau pupilele și îi sticleau ochii, nu putea să susțină privirea în mod natural, bulbuca mult ochii, se comporta ca și când cineva o urmărea.

Ca efecte fizice, în afară de stările de anxietate și agresivitate, a slăbit foarte mult (avea 48 kg la internare), și explozie de coșuri, efectiv ceea ce numim bube, pe față și pe corp.

Despre efectele psihice, pot spune că manifestapsihoze repetate, nu mai știa ce este real și ce nu, inventa foarte mult, se punea în postura de victimă, iar în prezent, deși nu mai consumă, nu se mai poate concentra. Ți-am spus deja că a fost diagnosticată cu ADHD. Toate din cauza consumului.

  • Au existat perioade fără efecte negative?

Nu există perioadă fără efecte negative, atunci când ești consumator.

  • Dar efectele pozitive ale drogurilor, pentru care, de altfel, se începe consumul?

Consumul de drog nu are efecte pozitive.

Starea de moment este imediat plătită, uneori foarte scump.

Nota autoarei: Creierul se adaptează la orice drog – diferența este dată de numărul de repetări necesare –, iar acesta este un adevăr demonstrat științific. Partea proastă vine din faptul că între 14 și 25 de ani este perioada când creierul uman se maturizează și începe să se formeze concepția despre lume și viață.

Analizele medicale de tip RX arată modificări ale structurii creierului la consumatorii de droguri, concluzionându-se inclusiv că acestea schimbă efectiv codul genetic, prin care sistemul nervos operează.

  • Fiica ta a avut mai multe internări. Care este prognosticul medicilor pe termen mediu/lung?

Toți, fără excepție, au spus că depinde doar de ea să renunțe.

Cu toate tratamentele și internările posibile, dacă ea nu vrea să se lase de consum, nu se poate face nimic.

Pentru că nu este vorba de un organ pe care îl vindeci convențional. La nivel fizic și psihic, consumul afectează creierul și întregul corp, drogurile opresc procesul de dezvoltare, apar afecțiuni mintale.

Sigur că riscul cel mai mare este de supradoză, care poate duce la deces. Atunci când mai pui puțin la doză, pentru că devine insuficient, ajungi rapid la momentul când nu mai poți estima limita corpului tău.

  •  Ce tratament nu a funcționat deloc? Ce a funcționat cel mai bine?

La clinică au schimbat multe medicamente până au stabilit ce tip de substanță și doză sunt potrivite pentru ea.

A luat antidepresive, antipsihotice, sedative, antispastice (îi tremura corpul), însă sunt de mai multe tipuri și a fost nevoie de timp să stabilească ce anume din gama de sus este potrivit pentru ea.

  • Ce efecte adverse poti extrage din prospecte (rata de manifestare) și CE s-a manifestat la ea? Dar la alții? Mă refer la cazuri cunoscute.

🔸 De la Romparkin (antispastic) –  respirație grea, bătăi neregulate ale inimii, senzație de gură uscată, erupții cutanate, retenție de apă.

🔸 De la Rivotril (indicat pentru crize epileptice și atacuri de panică) – tulburări de vorbire, incapacitatea de a controla corpul (mersul de roboțel) dezorientare, sensibilitate la lumină, amețeli, coșmaruri, căderea excesivă a părului.

🔸 De la Clopixol (antipsihotic) – tahicardie, respirație grea, greață, mișcări necontrolate, tremor, erupții cutanate, creșterea poftei de mâncare, tulburări de vorbire, pupile dilatate și miscări necontrolate ale ochilor.

🔸 De la Gabaran (antispastic) – dificultăți de coordonare, vedere tulbure, tensiune crescută, dureri musculare, amețeli, spasme musculare, greață, erupții cutanate, picioare umflate.

🔸 De la Rispolept (antipsihotic) – erupții cutanate, umflarea feței și a picioarelor, bătăi neregulate ale inimii, creșterea poftei de mâncare, tulburări de vedere, tulburări de coordonare și vorbire.

Toate medicamentele de mai sus au ca reacții: depresie, stări de anxietate, tulburări de somn, tremor, agresivitate, deși sunt medicamente de calmare.

Și DA, le-a încercat, pe rând, pe toate.

Problema identificării tratamentului adecvat a fost creată de faptul că drogurile legale (alpha php) nu sunt detectate la teste, pentru că ele combină mai multe substanțe, neidentificate tocmai pentru că producătorii nu au o rețetă fixă.

Așa că, indiferent de substanțele consumate prin intermediul acestor droguri legale, protocolul medical este același: se stabilește doza de tratament în funcție de cât de frecvent și mult cantitativ a consumat pacientul, și ce reacții comportamentale are.

Este aplicat oarecum în orb, dar altă cale nu există. 

  • Tratamente alternative / neconvenționale / NLP (programare neurolingvistică). Ce din toate acestea a încercat și ce/ pentru cât timp a funcționat?

Am început cu ședințe la psiholog, a mers la câteva, după care a refuzat să mai meargă.

La clinica unde a fost internată, se organizau ședințe de sănătate mintală (eng. mindfulness), dar le-a refuzat pe motiv că nu poate să se concentreze și să stea liniștită.

A urmat 10 ședinte de Neurofeedback și nu a mai vrut să meargă.

Am încercat tratamente cu uleiuri esențiale în toate modurile posibile (intern, aromaterapie, masaje).

A încercat ședințe de NLP.

În primele 7-8 luni de la internare, nu a funcționat nimic.

La 9 luni de la prima internare, având un regim de viață strict acasă (am povestit în prima parte a interviului), ceva s-a schimbat.

Am început din nou să-i administrez uleiuri esențiale (intern, difuzat și protocoale speciale aplicate pe spate sub formă de masaj, pentru stimulare neuro și la nivel hormonal).

Am început în luna iunie și în decurs de 4 luni am reușit să scădem tratamentul psihiatric la jumătate, fără să avem reacții adverse de la lipsa lui. Eu am decis, treptat și supraveghind-o fără întrerupere. Am suplimentat lipsa tratamentului cu uleiuri esențiale și cu implicarea în activități, căci a acceptat să asiste la un curs de practică NLP și îsi dorește să meargă mai departe: a participat activ, a făcut exerciții, a pus întrebări, a început să se descopere pe sine.

În plus, a început să își construiască o relație cu sora ei. Am observat implicarea în mici activități zilnice: se joacă mult cu ea, îi dă să mănânce, o schimbă, comunică mai ușor și mai deschis, este liniștită, ea însăși doarme destul de bine (spun asta pentru că încă adoarme cam greu).

Nota autoarei: Indiferent de încrederea pe care fiecare dintre noi o are într-o metodă sau alta de tratament, aș vrea să vă gândiți la faptul că această mamă a luat prin eliminare TOATE metodele de tratament la care a avut acces – convenționale sau nu – pentru a-și salva fiica.

  •  Deja rezultă că se va schimba ceva la ea, în bine.

Și eu am început să cred.

Ieri m-a sunat plângând (e plecată cu bunicii în vacanță) să mă roage să facem ceva pentru un prieten care a luat-o razna cu drogurile, a slăbit rău, nu mai este băiatul care era, a început să fure din casă.

Un băiat pe care și eu îl apreciam foarte mult, educat și școlit, știa să se comporte în funcție de context, cânta la pian, visa să devină pilot.

Nota autoarei: Cred că acesta este un moment bun pentru acțiunea fiecăruia dintre noi. Nu-i așa că nu vrem o Românie în care drogurile  ne transformă viitoarele elite în ruină, ca în cântecul citat mai sus?

  • Câtă informație ai găsit pe internet și câtă în spitale/ clinici specializate?

La capitolul informații, ca țară… stăm foarte prost.

Eu am învățat din experiență și nu a fost ușor sau plăcut.

Sunt informații puține și vagi despre cum să recunoști și să gestionezi consumul pe internet.

De exemplu, la clinica privată, în 4 luni de internare, am reușit o singură dată să vorbesc cu doctorul, iar psihologul de acolo mi-a acordat 3 minute – pe care le-am cronometrat după ceas – pentru că nu avea timp să-mi explice cum să gestionez situația. În cele 3 minute mi-a recomandat o carte din care să învăț cum să mă comport cu ea, iar la întrebarea: „Este indicat să o iau la cursul NLP?”, mi-a răspuns: “DOAMNE, FEREȘTE! Să nu faceți așa ceva, pentru că acolo se lucrează pe emoții și ea nu are nevoie de asta acum, pentru că va dezvolta psihoze.“

Pe de altă parte, la spitalul de stat din București, am fost certată de medicul care era de gardă și i-a făcut internarea, pe motiv că, dacă fata refuză să facă terapie, ar trebui eu, ca părinte, să fac terapie. I-am spus că am ales să urmez cursul NLP tocmai pentru a ști cum să gestionez situația și emoțiile noastre, dar medicul a insistat că am nevoie de ședințe la psiholog.

Singurul lucru bun din toate internările ei, la o clinică sau alta, a fost că am reușit să o țin departe (izolată) de pericol (consum) și a reușit să treacă mai ușor peste dependență, dar prețul a fost foarte mare.

Nu mă refer la aspectul financiar, când spun preț. Compromisul făcut de mine a fost foarte mare, însă fără internare și tratament nu se poate depăși dependența.

După o perioadă, după ce tratamentul își face treaba, se pot testa și metode alternative (7-8 luni a durat la noi).

Recuperarea diferă de la om la om, pentru că fiecare are ritmul lui și răspunde diferit la tratament.

Nota autoarei: Vă rugam câteva rânduri mai sus să aveți în vedere că această mamă a luat prin eliminare TOATE metodele de tratament la care a avut acces – convenționale sau nu – pentru a-și salva fiica. Acum adaug că această mamă, care trece printr-o durere inimaginabilă, conștientizează opinia publică – pe noi – asupra faptului că știința convențională și terapiile alternative, inclusiv psiho-comportamentale… nu se exclud, ci funcționează perfect doar împreună.

Vă îndemn să reflectați la ideea de interdisciplinaritate și la cât de puțin este aplicată la noi, spre deosebire de alte state, unde chiar pagina web a spitalului anunță vizitatorii că abordarea afecțiunilor pacientului se va realiza interdisciplinar.

  • După cât timp nu a mai putut disimula fiica ta efectele drogurilor?

Nu a disimulat niciodată efectele, doar că noi, familia, nu le-am recunoscut, fiind asemănătoare cu dezechilibrele care apar în adolescență. 

  • Ce te gândești că puteai face și nu ai făcut?

Atunci când ea a intrat în preadolescență, eu am fost slab pregatită, nu aveam noțiuni despre conflictele emoționale.

Aveam dificultăți de comunicare, eu însămi îmi reprimam emoțiile, îmi făceam griji, dar ascundeam asta, aveam excese de furie pe care uneori nu le puteam controla și atunci începeam să țip (câteodată la ea).

Am educat-o prin critică, cu “autoritate”, să știe de frică (pentru că așa am fost crescută și eu), n-am știut să-i ofer iubire, siguranță, încredere în ea(atunci nu aveam nici pentru mine, vreuna din toate astea).

Din păcate, a învățat de mică să-și reprime emoțiile, pentru că asta facea.

Și eu, chiar mai mult, atunci când era tristă, o opream din plâns, fără să știu că plânsul eliberează mintea de stres…

  • Ce ar fi putut face ea să nu ajungă în situația prezentă?

Este greu să găsesc un răspuns la asta.

Cred că este victima unei educații greșite, pentru că îi lipsește educația emoțională.

Am spus mai sus, și după drumul lung pe care l-am parcurs sunt convinsă de acest adevăr: am crescut-o, din păcate, după același tipar, așa cum am fost eu crescută. Diferența este că, în adolescența mea drogurile nu erau accesibile. Poate că acesta este răspunsul pe care mulți alți părinți sau chiar consumatori îl caută.

Chiar nu este un clișeu: din simplul fapt că atunci când ea plângea, eu o opream, a înțeles că este greșit să fii vulnerabil, să-ți trăiești emoțiile, a învățat să se ascundă, să sufere în tăcere. Uneori îi dădeam mici recompense doar ca să o opresc din plâns (anesteziam emoțiile ei cu dulciuri sau jucării…).

Apoi a crescut și își anestezia emoțiile cu substanțe interzise.

  • Soțul tău cum se implică în poveste?

Soțul meu (nu este tatăl ei biologic) a vorbit ore întregi cu ea și ca bărbat, și ca prieten, a încercat și diplomat, și pe limbajul ei de cartier… nimic nu a ajuns la ea.

Uneori, avea incredere în el și-i împărtășea din experiențele ei, dar au fost și situații tensionate între ei, atunci când ea îi reproșa că nu este tatăl ei, să-i țină lecții de viață.

Au fost câteva momente în care a apelat la forța fizică, să o imobilizeze ca să nu-și mai facă rău (se automutila) sau să nu-mi mai facă mie rău, în momentele în care efectiv dădea cu mine de pământ, ajungând să fie mai înaltă și mai masivă decât mine. 

  • Dar tatăl biologic?

Tatăl ei a fost absent, am divorțat când fata avea 1 an, venea în vizită de câteva ori pe an.

  • Eu cred că, beneficiind de sprijin adecvat, într-o zi fiica ta ar putea susține programe de conștientizare pentru tineri ca ea. Și diagnosticul borderline, de care mi-ai povestit în prima parte a interviului, este unul cu care poți trăi integrat în societate. Să nu uităm că, la începutul anilor ’80, americanii îl integrau într-o metaforă care dădea titlul unui șlagăr al Madonnei, fredonat apoi de întregul mapamond.

 Important este că, începând cu luna decembrie, anul trecut, când am externat-o de la clinică (după mai multe luni de la internare), a avut doar 2 sau 3 recăderi în drog (a fugit de acasă, a luat drog și s-a întors acasă).

Cred că este important să continuăm să lucrăm pe componenta de traume emoționale, însă doare atât de tare, încât de multe ori ea refuză să colaboreze.

Chiar despre borderline, după ce m-am documentat, am ajuns la concluzia că este o etichetă dată unei forme de manifestare a dezechilibrului emoțional.

Cred că fiica mea va reuși să scape de această etichetă când va învăța să-și cunoască și să-și gestioneze emoțiile.

Pentru părinții care trec prin situația prin care eu am trecut cu consumul de droguri, recomand din tot sufletul documentarul sau cartea lui Gabor Mate, „Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonieri în lumea dependenței.

Pe mine m-a făcut să înțeleg că fiecare dintre consumatori are nevoie de acceptare și susținere pentru a depăși dependența, și nu de izolare și respingere, așa cum aveam și eu tendința să mă comport cu ea. Când am înțeles asta, situația s-a schimbat în bine. Plus uneltele menționate mai sus.

Da, eu și fiica mea suntem pe drumul cel bun. Dar mai avem până la destinație.

Nota autoarei: Sub o formă sau alta, acesta este răspunsul pe care l-am descoperit citind articole sau studii pe subiect ori discutând cu persoane avizate:

„Avem nevoie să lucrăm la cauza emoțională care ne face tinerii să consume droguri. Avem nevoie să-i acceptăm și să-i iubim, nu să-i condamnăm. Și nu prea avem nevoie să tipărim reclame cu „NU consumați”, pe care creierul consumatorului oricum le percepe ca pe un îndemn să consume, căci, nu-i așa, nu ne lăsăm noi controlați ușor…

…În schimb, avem nevoie să ne implicăm tinerii în activități, să-i educăm să vadă beneficii și distracție pe termen lung, căci hormonul fericirii poate însemna multe lucruri.”

Dopamina, adrenalina, serotonina sau endorfina se regăsesc în mod natural în corpul uman, iar gradul de prezență depinde doar de butoanele diferite care trebuie accesate, de la caz la caz. Pe mine mă face fericită să mă plimb, pe tine mersul la teatru, pe un altul recunoașterea celorlalți, pe un al patrulea succesul.

În ziua în care vom înțelege că este necesar să lucrăm împreună, părinți și autorități, împreună cu adolescenții, vom fi atins acel puțin care va deveni suficient pentru o Românie normală.

Vă las links către filmulețele lui Cătălin Moise (aici și aici). Mi-au inspirat câteva idei din acest articol și, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie material didactic în școli.

Vă las și șlagărul Madonnei. Pentru că nu tot ce sună a Borderline este menit să fie sentință.

Actualizare: La o lună și jumătate de la acest interviu, fata trece printr-o nouă internare. Începuse să aibă sevraje psihologice, și așa a simțit nevoia să consume din nou. S-a întâmplat în weekendul trecut și s-a ales cu perfuzii suplimentare, pentru o enterocolită declanșată la ea și la alte trei paciente, de la condițiile din spital. La internarea trecută a venit acasă cu păduchi. Mama ne-a transmis aceste detalii, ca să înțelegem că traseul de revenire al unui consumator nu este unul lin.

Pe Octavia o găsiți și aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Am 17 ani și mă droghez de 4. Voiam să fiu cool

Madonna: „Sunt propriul meu experiment. Sunt propria mea operă de artă”.

Reverență, Majestatea Voastră!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro