Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

El nu a știut niciodată ce caută, ea nu a știut niciodată ce înseamnă libertatea

12 March 2018

Brusc, te trezești aruncat într-un vârtej… de senzații, stări, sentimente, idei… Prizonier al propriei naturi, fără posibilitate de întoarcere, plutești pribeag pe marea vieții, în direcția speranței.

Asemenea nisipului dintr-o clepsidră, zilele tale se scurg spre alte zări. Mintea îți fuge, gândul te poartă departe, chiar dacă prizonieratul te apasă. Doar acest gând bezmetic te ajută să evadezi, să te eliberezi măcar pentru câteva clipe de mișcarea asta infinită. Pentru o clipă, îți imaginezi cum ar fi să guști libertatea absolută. Probabil că nimic nu s-ar compara cu puterea de a controla mișcarea nisipului din clepsidră – o libertate de esență tare.

femeie singuratate fereastra

Cred că, pe undeva, te-am pierdut… În tumultul figurilor palide surprinse atât de sărac în poze șterse, în vârtejul senzațiilor, în jocul epuizant al măștilor… Poate că te-am lăsat pe o bancă stingheră ori te-am dat, fără să-mi dau seama, pe mâna hoților de inimi… De fapt, stai! Cred că te-am pierdut printre întrebări orgolioase, prostești, aiurite, fără rost… Dar aș vrea să te regăsesc. Așa cum ești tu…

EL nu a știut niciodată ce caută… Propria lui viață părea o iluzie a fericirii. În realitate, inima îi era goală. Mintea, plină de imagini și gânduri ce se derulau haotic în neputința de a forma o cărare către ceva, orice… Nimeni nu-l putea salva, doar în el stătea puterea de a face o schimbare. Drumul cunoașterii și al acceptării de sine poate fi o Golgotă a întrebărilor, a ezitărilor, a uimirilor… Singura care supraviețuiește este speranța, aruncată undeva într-o cutie a Pandorei ce i-a fost dăruită la naștere. Ea îl ține în viață, îi dă putere să lupte pentru un vis.

EA nu a știut niciodată ce înseamnă libertatea… Captivă într-o lume a chipurilor ce i se perindă prin minte și suflet, a căutat speranța ce i-a fost furată la naștere și dusă departe. Ea nu știa că speranța se afla chiar în mâinile lui, ale celui pe care îl vedea în vis…

El și Ea s-au întâlnit. Inima lui s-a umplut de iubire și Ea a regăsit speranța într-o dulce libertate împărțită la doi. În sfârșit, două inimi băteau pentru același vis.
Guest post by Adelina Sorescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Un joc al seducției

Complet întâmplător, aflase de existența noii lui secretare

Despre mizeria de a distribui pentru că-ți pasă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
894 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro