Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Elena Pagu, 92 de ani, multiplă campioană mondială la alergare: „momentul în care o să mă las de alergat nu cred că pot să-l numesc. Alergatul este un mod de viaţă acum, nu este un hobby”

14 January 2019

Elena Pagu a împlinit zilele trecut 92 de ani. Este multiplă campioană europeană şi mondială la marş pentru seniori, are zeci de medalii şi trofee şi spune că participă la competiţii pentru a avea sentimentul că trăieşte mai intens.

De curând a lansat un vlog şi este cea mai în vârstă vloggeriţă. Are o firmă de PR şi un manager care o reprezintă şi aşa am reuşit să ajung în apartamentul dumneaei pentru un interviu. Ştia că venim, aşa că ne aştepta cu tort şi cu cafea. Făcuse un tort de ciocolată ca să-şi trateze invitaţii ce aveau să-i treacă pragul pentru a-i transmite urările frumoase de ziua ei. O oră şi jumătate cât am stat în casa Elenei Pagu, nu am avut niciodată sentimentul că stau la poveşti cu o femeie de 92 de ani, ci, mai degrabă cu o femeie simpatică a cărei vârstă nu poate fi ghicită. Extrem de lucidă şi de manierată, cu un umor extraordinar, mi-a povestit despre anii săi „în câmpul muncii” despre cei trei soţi ai săi, despre satisfacţiile şi regretele vieţii şi despre cum crede ea că alergarea a făcut-o să scape de depresie şi de sentimentul de inutilitate.

Elena Pagu

A participat la 11 campionate mondiale, iar la ultimul, cel din decembrie 2017 din Corea de Sud şi-a depăşit un nou record personal. Aleargă din două în două zile, iar pentru antrenamente, merge din zona Vitan, până la lacul IOR şi iese în fiecare dimineaţă la ora 6 ca să ajungă cât mai devreme pe pista de alergare, până nu se aglomerează. Am întrebat-o dacă e atentă la ce mănâncă şi mi-a spus că nu face nicio selecţie: „Dacă vreau să mănânc seara borş cu mămăligă, asta mănânc. Dar e lege: trei mese pe zi”. Nu mănâncă grăsimi pentru că nu-i plac, nu că se abţine, însă tot ce mănâncă este gătit de ea, nu cumpără niciodată mâncare semipreparată.

Spune că nu o doare nimic şi că de acum 20 de ani când a simţit nişte palpitaţii la inimă şi s-a tratat la un bioenergetician, nu a mai avut probleme de sănătate.

S-a măritat prima dată fiind foarte tânără cu un fost coleg de şocală de care a divorţat destul de repede. Marea ei dragoste a fost la Satu Mare unde şi lucra ca asistentă de ocrotire, dar nu a făcut un copil cu acest bărbat deoarece el suferea de o malformaţie la inimă ce s-ar fi putut transmite genetic. Când şi-a dat seama că un copil i-ar fi fost alinare în viaţă era prea în vârstă. Acesta spune că e regretul ei cel mai mare, însă cea mai mare satisfacţie a vieţii sale este aceea că s-a simţit folositoare. Un interviu, mai degrabă o poveste de viaţă impresionantă, o poveste la care nu poţi decât să laşi ochii în pământ, să asculţi şi să înveţi că viaţa poate fi şi despre altceva.

(…)

Dacă ar fi ceva ce regretaţi în viaţă, ce aţi schimba?

Aş face un copil. Am avut un soţ care avea o malformaţie congenitală de cord şi ne-a fost frică să facem un copil. Apoi vremea a trecut, eu am îmbătrânit şi nu a mai fost posibil. Sunt foarte afectată, aşa de mult am iubit copiii…

Mai ales că aţi lucrat toată viaţa cu copii…

Daaa, am lucrat toată viaţa cu copii şi cunosc aşa de bine copiii, iar copiii au o foarte mare afinitate pentru mine. Am fost în Corea de Sud şi ne-am urcat într-un avion mare în care erau cred 1000 de persoane. Şi s-a urcat un copil care a urlat ore întregi. Eram cu managerul meu şi i-am zis că mă duc să-l astâmpăr pe copil. Trecuseră şi stewardesele şi bucătarul, nimeni nu a reuşit să-l potolească. M-am dus la el şi într-o clipă a tăcut. S-a produs stupoare în avion. Copiii când mă văd, toţi vin la mine.

(…)

La ce visaţi pentru ziua de mâine?

Aş vrea să mai fac câteva lucruri prin casă şi să mă mai îngrijesc puţin de gospodărie. Apoi aş vrea să-mi un repaos undeva unde să pot alerga şi să mă odihnesc.

Citiți tot articolul aici.



Citiţi şi

Cum e cu suferința asta? Atunci când vine, te întreabă dacă vrei s-o păstrezi. Tu decizi!

Atât ai putut…

La noi, femeia pare că s-a dat bătută şi că ultima ei armă pentru a intra în societatea misoginilor a rămas propriul corp


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,373 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro