Cum pot accepta unele femei să fie umilite în ultimul hal pentru o…?
Hai să o numim… Ema, are 28 de ani, este căsătorită şi are o fetiță de doar trei ani acasă. Când încă nu era majoră, deja se prostitua, a făcut parte dintre „fetele bune” ale unuia dintre celor mai de temut clanuri de traficanți de carne vie din țară. La o simplă căutare a numelui ei pe Google se deschid câteva pagini cu dosarele penale din care face parte, pozele ei apar pe unele site-uri de duzină pentru adulți unde încearcă să se vândă foarte ieftin… A părăsit țara împreună cu soțul şi fiica lor, crezând că aici nu o va cunoaşte nimeni, însă cum nu se poate abține… istoria se repetă chiar şi aici, departe de țară.
Îşi înşală soțul cu toți reprezentanții sexului masculin, fără pic de remuşcare. Am fost martora unei scene care mi-a lăsat un gust mai mult decât amar.
Ema este în pauză la job, stă într-un colț pe vine şi fumează. De ea se apropie o femeie furioasă şi începe să îi strige o sumedenie de jigniri şi cuvinte grele:
„Am aflat tot, mizerabilă ce eşti, soțul meu mi-a spus despre aventura voastră. Îmi este scârbă de tine, curvă proastă, urâtă şi ieftină ce eşti….” şi jignirile continuă preț de câteva minute fără ca ea să scoată un cuvânt sau să o privească pe cea care o acuză. Într-un final, femeia se retrage părând că s-a liniştit. La un moment dat, Ema țâşneşte printre colegi şi cu paşi grăbiți intră în clădire. Ar fi trebuit să fie o zi fericită pentru ea, era ziua în care primise contractul de muncă mult dorit, însă toată bucuria i s-a spulberat, secretul pe care îl voia îngropat ieşise la iveală.
Cea care a acuzat-o l-a informat şi pe soțul Emei despre grozăvie chiar în acea dimineață şi, începând de a doua zi, Ema nu a mai apărut la job. Ce fel de femeie trebuie să fii ca să accepți şi să înghiți toate acuzele, toate jignirile fără să scoți un cuvânt? Şi pentru ce? Pentru o…?
Povestea este cât se poate de reală, eu am făcut parte din ea şi nu doar ca povestitoare… eu sunt cea care al cărei soț a avut aventură cu Ema.
Guest post by Blurya
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cum eu nu părusem disperată să fiu sunată a doua zi, a trebuit să… improvizeze!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
