Frumoase și deștepte de altădată: Juliette Récamier

Catchy

11 May 2017

“Juliette Récamier era inteligentă, cultivată, cu o pasiune reală pentru literatură, plină de farmec și feminitate. Dansa încântător, cânta la harpă și pian. Numele ei a rămas inseparabil de cel al lui François René Chateaubriand. Ea a fost muza poetului, prietena sa cea tandră și cea mai credincioasă. Nu a fost și cazul lui, dar povestea lor de dragoste a durat 30 de ani.

Madame-Recamier-Portrait--001

Chateaubriand a văzut-o pentru prima dată în salonul Doamnei de Stäel, în 1801. “O rochie albă pe o canapea de mătase albastră. Mă întrebam dacă văd un portret al candorii sau al voluptăţii. Nu s-a plăsmuit niciodată aşa ceva.”  Avea 24 de ani și frumusețea ei făcea minuni. A revăzut-o în 1817 – ea avea 40, el cu 10 ani mai mult. Atunci a început dragostea de maturitate, dar cu năbădăi din cauza deselor lui infidelități, iertate toate.

Madame-Recamier-Attribu---008

Se spune că avea farmec, temperând sau respingând omagii prea insistente, fără a-și face dușmani. În timpul Directoratului, Juliette a fost una dintre reginele modei, care primea lumea bună în saloanele fastuoase ale hotelului familiei de pe strada Mont Blanc. Bună și delicată, femeile îi căutau prietenia, iar Germaine de Stäel o adora. Diplomația sa naturală acționa minunat asupra Celestei, soția lui Chateaubriand. Iubită de toți bărbații, părea inatacabilă. Numai Benjamin Constant, disprețuit și bolnav de gelozie, i-a făcut un portret puțin măgulitor. Sainte-Beuve, cunoscut pentru limba sa ascuțită, vorbea despre ea în termeni binevoitori. „Avea o minte ce nu strălucea prin ea însăşi, dar care-i făcea pe alţii să strălucească. Avea un talent special de a asculta şi de a se face iubită de toţi cei care-i erau în jur.” Salonul ei a avut un rol semnificativ în viața politică și intelectuală a timpului, Juliette fiind un personaj cheie al opoziției față de regimul lui Napoleon.” (sursa aici)

Reamier

Sculptură realizată de Joseph Chinard 1805 – 1806

©Alain Basset /mba

S-a măritat la 15 ani cu Jacques, un bancher de 42 de ani, amantul de multă vreme al mamei și probabil tatăl ei natural. A fost o căsătorie neconsumată, albă, cum spun francezii, din interes: într-un context politic nesigur – apogeul terorii revoluționare – dacă el ar fi fost ghilotinat, averea i-ar fi rămas “soției”.

“Napoleon, şi mai ales împărăteasa Iosefina sunt deranjaţi de notorietatea şi influenţa doamnei de Récamier. Gelos pe faima acestei femei, dar şi pe influenţa ei în viaţa politică, Napoleon va spune  cu sarcasm, în momentul când află că trei dintre miniştrii săi frecventează salonul lui Juliette, că speră ca întâlnirile Consiliului de Miniştri să nu se mute în salonul doamnei de Récamier, pentru că el nu este primit acolo. De altfel, împăratul îşi doreşte ca Juliette să devină doamnă de onoare şi prietena sa intimă, însă aceasta evită cu mult tact apariţiile la curte şi respinge ideea de a avea o aventură cu suveranul. Iată de ce, atunci când Banca Récamier a trecut în anul 1806, printr-o situaţie dificilă, putând fi salvată doar de către împărat, acesta refuză să se implice. A urmat falimentul băncii, iar în 1809, Napoleon găseşte un pretext pentru a o îndepărta din Paris pe  „împărăteasa artelor”, cum era supranumită Juliette.” (sursa aici)

Madame-Recamier-Madame-Re-002



Citiţi şi

Funeralii naționale pentru Domnul Vadim!

Majoră și încă virgină

Cea care aşteaptă…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,831 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro