Nu este o greșeală de tipar, este numele filmului independent care a câștigat anul trecut premiul publicului la festivalul de film Sundance. Scris și regizat de Josh Radnor (cunoscut pentru rolul principal din sitcomul de succes How I Met Your Mother), Happythankyoumoreplease este o drama-comedy cu foarte mult suflet – ingredient care de cele mai multe ori lipsește super-producțiilor de la Hollywood.
La fel ca Pay It Forward (cu Kevin Spacey și Helen Hunt), filmul lui Radnor are un mesaj demn de pus în ramă și urmat cu sfințenie: recunoștință pentru tot ce primim în viață, cu mențiunea de a cere mai mult din ce ne face fericiți: happy, thank you, more please! Filmul este o bijuterie – nu prețioasă, ci mai degrabă una cu valoare sentimentală – din toate punctele de vedere: scenariu, distribuție, coloană sonoră.
Povestea de tipul slice-of-life urmărește șase personaje din New York – nu în căutarea unui autor – în pragul vârstei de treizeci de ani, care învață să crească, să iubească, dar mai ales să se lase iubite. Sam (Josh Randor) un scriitor de ne-succes îl întâlnește în metrou pe Rasheen (Michael Algieri), un copil orfan care s-a pierdut de familia adoptivă, de care ajunge să aibă grijă – ilegal – câteva zile bune. Tot în acest timp o cunoaște și pe Mississippi (Kate Mara – care mi-a amintit de rolurile vechi ale Juliei Roberts) cu care începe o aventură de trei nopți. Mary Catherine – verișoara lui Sam – și Charlie sunt un cuplu ce se confruntă cu decizia de a se muta în Los Angeles (Zoe Kazan și Paul Schreiber sunt perfecți în rolurile celor doi, cu o chimie care te face să vrei să îi mai vezi împreună cât se poate de curând), iar Annie (Malin Akerman în cel mai bun rol al ei de până acum), cea mai bună prietena a lui Sam suferă de Alopecia și de relații cu bărbați nepotriviți până ce îl întâlnește pe Sam 2 (Tony Hale).
Un New York viu á la Woody Allen, cu personaje pe care le simți, care te fac să râzi, pe coloana sonoră semnată în mare parte de Jaymay. Un film care merită, un film care hrănește, un film pe care trebuie să îl vedeți. Și ca să citez personajul lui Malin Akerman: “Go get yourself loved!”
Citiţi şi
O trezire patriotică a simțurilor – Délicieux
Îmbătrânesc și… disper – The Banshees of Inisherin
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
