În braţele vântului

Valeria Haş

7 February 2014

Valeria HaşDacă iubeşti un bărbat, înseamnă că iubeşti vântul (adesea capricios) care îţi răsuceşte trupul după forma şi asemănarea lui, cu pale fierbinţi de august; care-ţi mătură viaţa cu puterea tornadei până la deşertificare; care te transformă-n ploaie doar cu adierea privirii lui, ce ţi-o plimbă duios printre firele de păr ale cefei…

Bărbatul poate fi ca vântul – se duce şi vine. Îl aştepţi sau nu, el te tot bântuie, iar tu întotdeauna vei şti că se întoarce după ce tocmai a răsfirat cu şoapta lui caldă zulufii din ceafa altei femei.

Cum să opreşti vântul doar pentru tine?! Cum să-l constrângi să fie numai al tău, strop de răcoare în arşiţa pe care tot el ţi-o aduce? Cum?!

Unele au încercat să îl oprească doar pentru sine într-o oală de supă, aruncând peste el capacul. Dar vântul, e vânt! Vine şi pleacă. Îţi trânteşte uşile grăbit, îţi fură poala rochiei şi florile din păr. Aduce peste viaţa ta grindina sau arşiţa, sau briza, sau mireasmă de fân şi dor… Şi şoapte de dragoste. Te uită apoi, în urma lui cu casa sufletului răvăşită şi privirea goală – fereastră pustie privind în lungul drumului. Doar fluierul îţi rămâne o vreme în urechi ca un urlet de câine în urma stăpânului, despre care nu ştii dacă şi când se va întoarce…

Te mai întreabă copiii din când în când:

– Cine a fluierat, mamă, aseară la noi prin casă?

– Vântul, mamă, vântul… A venit şi-a plecat!

Poţi să urăşti vântul pentru asta? Aşa l-a lăsat Dumnezeu pe el, amărâtul – nestatornic şi fără pace!

Ce bine ar fi dacă de mici copile ne-ar preveni cineva despre darurile şi pagubele pe care vântul ni le poate aduce! Ar trebui ca mărturiile despre el, uragan sau zefir, să treacă din mamă în fiică şi-atunci am şti, n-am mai pierde o viaţă aşteptându-l la răscruci, sau pe maluri de port, pândindu-l primăvara cu toate alveolele sufletului deschise ca să-i primim parfumul de salcie înflorită, de tei sau de salcâm. Sau de ”eau de famme” din patul alteia! Am şti ce e vântul şi că aşa e el – când tandru şi cald, puternic şi roditor, când aspru şi rău, îngheţat şi devastator. Şi călător.

MBDGOWI EC008

Vântului îi plac femeile despletite purtând doar câte o năframă în mâini, ca o pânză de corabie, pe care el s-o poarte apoi unde o fi…

La ce să te ascunzi de vânt?! Oricum, el te găseşte. Şi, decât să se întâmple mai (prea) târziu, într-o odaie strâmbă şi sufocantă, tu sleită de prea multă aşteptare, el venit ca un biet şuier pe sub uşi… mai bine înfruntă-l când alegi tu. În cuibul lui, pe mare!

Nu, mai bine, să-ţi laşi frântă sub trufia lui, a celui ales de tine, tija de floare fragedă, decât mai (prea) târziu să-ţi scuture corola ofilită o biată boare, pe aleile vreunui parc?

Câteodată se întâmplă să obosească. Îl vezi venind pe un drum de neunde şi ţi-e milă de el şi taci, aşteptând să-şi lase gândurile pe perna ta. În ceasul de pace, te îmbrăţişează în somn cu dorul cât pentru toate femeile lumii şi te iubeşte-ntr-o clipă cât pentru o viaţă. Buzele-i îndrăgostite caută ca pe o hartă drumul dintre munţii şi văile trupului tău, de uiţi ce mult l-ai aşteptat şi-l ierţi că a dăruit şi altora ce ţi se cuvenea.

Şi din nou miroase a salcie înflorită, a tei şi a salcâm… Miroase a miere. Orice inspiraţie îţi unge şi hrăneşte dulce cugetul. Şi stelele cad deasupra ta, iar tu îţi doreşti năprasnic să nu mai vie a doua zi lumina care să-i arate drumul lui spre neunde…

Dar ziua vine şi el e vânt!



Citiţi şi

Răzbunarea Evelor

M-am schimbat, ați înțeles?

Ne mai uitam mult ca proștii?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
11,442 views

Your tuppence

  1. Pia / 9 February 2017 3:16

    “”Şi, decât să se întâmple mai (prea) târziu, într-o odaie strâmbă şi sufocantă, tu sleită de prea multă aşteptare, el venit ca un biet şuier pe sub uşi… mai bine înfruntă-l când alegi tu. În cuibul lui, pe mare!””
    Chapeau! ! Am râs cu poftă si bine.
    Ironic, puțin trist, dar mare adevăr ☺

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Simone / 13 February 2014 15:17

    Frumoasa propunere, usor nepractica..as fi ingrijorata de influenta pe termen lung a fluieratului unui vant prea divers prin casele unde sunt copii. Cred insa ca o poza cu M. Streep (care se punea cu vanturile lui Redford in “Out of Africa”!) ar fi fost mai potrivita decat Rhett/Scarlett, ea fiind o pragmatica ancorata in schimbare, unde singura certitudine este..Ashley?!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
    • valeria haş / 13 February 2014 19:27

      Simone, opţiunea ilustraţiei aparţine revistei Catchy.
      Sunt de acord cu tine vis a vis de aspectul nepractic, dar după cum ştim, viaţa mai e şi aşa… până la un moment dat!
      Mulţumesc pentru trecere şi semnul de preţuire lăsat. 🙂

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  3. Otilia / 10 February 2014 8:58

    Referitor la acest text, un domn a comentat intr-un alt loc: “barbatul e vant in masura in care femeia e stanca, dar exista si femei vant (e drept mai putine).”

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Mirela Baron / 9 February 2014 0:02

    Vintul e Vint si iubirea e iubire .
    Iar iubire trăiesc si perechi gay :). Dar Vintul e cel ce le mingiie firele de iarba tuturor . El lăsa florile sa-si imprastie mireasma :). Multumesc

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply
  5. Camelia - Maria / 7 February 2014 12:33

    Mi-ar plăcea să cred că toate.
    Aşa cum bărbaţii sunt născuţi vânători şi aleargă după vânatul cel mai dificil de prins, tot aşa şi femeile iubesc aţâţările fierbinţi, boarea de neatins şi şoaptele secretoase în colţul urechii.

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  6. Valeria Haş / 7 February 2014 11:25

    Sigur că afirmaţia aceea era o lamentaţie tardivă şi că oricum nu am fi ţinut cont de sfaturi. Pentru că la vremea aceea, a inocenţei, toate credem că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău, mai ales când e vorba despre iubire…
    Ceeace ne clădeşte interior sunt experienţele personale, experienţe pe care nu avem voie să le ratăm. De aceea suntem obligaţi/te să permitem a ni se întâmpla, indiferent de consecinţele ulterioare.
    Întrebarea mea: câte dintre femei ar mai putea iubi aşa, ştiind dinainte că vântul e… vânt?!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  7. Camelia - Maria / 7 February 2014 9:51

    “Ce bine ar fi dacă de mici copile ne-ar preveni cineva despre darurile şi pagubele pe care vântul ni le poate aduce! ” Câte copile, crezi tu, că şi-ar pleca urechea la mărturiile tale şi ar înceta să caute, să aştepte sau să tremure de emoţia învăluirii cu o pală din vântul interzis?
    Frumos ai spus, miroase a salcie înflorită…dar şi salcâmii înnebunesc (via Tudor Gheorghe).

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro