Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

În ţara-n care m-am născut

16 August 2018

„Jean Moscopol a murit în exil. A părăsit România în 1945 fugind din calea comuniștilor. Un destin în două propoziții. În 2018 cinci milioane de români se află în străinătate din diverse motive. Unii au plecat de bună voie, căutând un alt stil de viață, dezvoltare profesională sau pur și simplu pentru că vor să cunoască lumea. Alții, cei mai mulți poate, n-au mai reușit să trăiască într-o Românie care face din ce în ce mai puține lucruri pentru cetățenii ei, n-au mai putut să-și întrețină familiile și au plecat la muncă. Alții, exasperați de birocrația și incertitudinea fiscală care sugrumă micile afaceri, au părăsit și ei țara. Îngrijorător de mulți tineri pleacă să studieze în străinătate fără convingerea că merită să se întoarcă într-o țară care le umilește părinții. Sunt și români care comit infracțiuni. Nu suntem un popor de sfinți. Niciun popor nu e. Majoritatea celor plecați se află afară împotriva voinței lor. La fel ca Moscopol.

Cântecul de mai jos este un cover. Am participat în primăvară la GuerriLive și una din cerințele show-ului era să reorchestrăm un cântec într-o manieră cât mai îndepărtată de original. Ne-am dus către Jean Moscopol și am descoperit cântecul de mai jos (muzică: Gherasie Dendrino; versuri: Vasile Vasilache si Ştefan Cristodulo). Am fost izbiți de actualitatea lui. Acolo azi e toamnă rece și plâng toți frații în țara mea, sunt lacrimi care n-au să sece cât timp vor fi păgâni în ea. Dar va veni o primăvară cum a venit și în trecut, și-am să mă-ntorc acolo iară, în țara în care m-am născut. Nu credem că sunt versuri care să exprime mai limpede suferința celor care devin imigranți. Diaspora. Acasă românii din diaspora sunt disprețuiți de politicienii care nu-i pot manipula. Exact aceiași politicieni care ar trebui să-și facă un ideal măreț din încercarea de a-i aduce acasă pe români. Cu orice preț. Diaspora încearcă să se integreze într-o lume din ce în ce mai refractară la imigranți.

La peste șaptezeci de ani de la cântecul lui Moscopol, România își forțează cetățenii în exil. Cântecul ăsta nu e un protest. E o limonadă amară cu o linguriță de speranță. Este umilul nostru cadou și al unei echipe de oameni inimoși pentru cauza exilului nedorit. Și mai e și conștientizarea faptului că putem fi oricând în această situație, noi cei rămași într-o țară condusă de oameni care nu ne iubesc. Deci cântecul ăsta e și pentru noi. Muzica nu schimbă lumea, știm asta. Muzica însă vorbește despre lume într-un fel unic. Ajunge la oameni. Asta este puterea ei. Și îi unește. Poate mai mult decât omagierile butaforice ale centenarului unei Românii dezbinate.

#InTaraInCareMAmNascut

În țara în care m-am născut
Și primii ani i-am petrecut
Acolo-i toată lumea mea
Și inima și viața mea.

În țara în care m-am născut
În țara în care m-am născut
În țara în care m-am născut
În țara în care m-am născut.

Aștept o zi mai fericită
Să văd căsuța cu pridvor
Și cărăruia însorită
Ce se pierdea înspre izvor

De atuncea ani și ani de-a rândul
Ce-n pribegie s-au pierdut
Mă poartă cu durere gândul
Înspre țara în care….
Spre țara în care…
În țara în care m-am născut

Astăzi totul e trist și mut
Nu se aud privighetori
Nu mai sunt hori și nici viori.

În țara în care m-am născut
În țara în care m-am născut

Acolo azi e toamnă rece
Și plâng toți frații în țara mea
Sunt lacrimi care n-au să sece
Cât timp vor fi păgâni în ea
Dar va veni o primăvară
Cum a venit și în trecut
Și-am să mă-ntorc acolo iară
În țara în care
În țara în care
În țara în care…”

(sursă: youtube Vama Music)

chirila vama

VAMA | Jean Moscopol – În ţara-n care m-am născut



Citiţi şi

Ce e totuși acest obiect, vă rog?

Povești de Vamă – ai văzut tu zână care să se oprească în mijlocul drumului?

Viața e simplă: înghesuie-le, zi-le că-s faine, du-le în vacanțe cu lebede în pat și-atât!


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
725 views

Your tuppence

  1. MonicaV / 16 August 2018 16:10

    Nu mai avem radacini. Traim suspendati intre doua lumi, cu motoarele sufletesti turate la minim, rugandu ne sa nu ne fie copiii straini- ca si ceilalti din jur.
    In tara in care m am nascut e haos si cred ca nici stranepotii mei, daca voi avea, nu vor prinde liniste si tihna.
    In tara in care am emigrat pot trai in ghiveci.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro