„Iubita, să dai un semn când rămâi singură…”

22 September 2022

Te uiţi la ea şi oricât ai vrea să ȋi spui că e ok, că o să fie ok, nu poţi, ceva te reţine. De obicei, ai răspuns la orice. Știi să îi răspunzi cam la orice, dar acum nu ai răspuns.

De-a lungul timpului ai tăcut și tu. Ai avut acum ceva ani visuri și speranțe și refulări și tendințe de plecare și răzvrătire și până la urmă ai tăcut.

Ai tot auzit povești că lucrurile se repară, că sentimentele se construiesc, că oamenii trebuie prețuiți, că relațiile trebuie consolidate și ai încercat din răsputeri să te supui regulilor, să fii ascultătoare.

Poate că, de fapt, a fost doar comoditatea și obișnuința, teama de a schimba ceva, de a căuta fericirea și împlinirea, dar ce mai contează acum. Anii au trecut, te consideri înțeleaptă sau cel puțin considerai, te considerai până acum. Și acum tot ce ai încercat de fapt să protejezi toată viața, tot ceea ce ai folosit ca motiv de a merge înainte vezi cum, încet, îți calcă pe urme și face și parcă reface pașii vieții tale și se îndreaptă spre ideea de viață ce ai avut-o și tu.

Și te panichezi. Și refuzi, refuzi să crezi că e posibil.

Ai vrea să îi spui că viața e frumoasă și merită trăită și ea merită să fie iubită și fericită și că se poate și altfel. Și te oprești și tot ce poți e să o mângâi încet pe cap și să încerci să îi alini suferința. Și un val de amintiri îți trec prin fața ochiilor.

Te-ai căsătorit undeva după 24 de ani, adica o vârstă ok, nu? Până la urmă contează sentimentele ce le ai pentru cel de lângă tine, nu? Bine, hai, că poate cea mai coaptă la minte nu erai, dar ceva vise, speranțe aveai precum și alegerea făcută părea cea mai ok în momentul respectiv. Erau ceva certuri, neînțelegeri, dar exact ce ai tot auzit îți rula pe repeat în minte: dacă există un pic de iubire, relațiile se construiesc în timp. Și dacă e acolo și încearcă să fie implicat, nu te bate, nu bea, e devreme acasă, lucrează și vezi că încearcă, ce mai vrei?!

Situație financiară bună, respect… ăăă, atât cât e necesar față de o femeie, mamă a copilului, și în rest acceptare. Ai văzut de-a lungul timpului n relații și cupluri unde, de obicei, bărbatul înșală și are pe alta, că na, cam așa-i moda, deși știi că e valabil și invers, și sunt n relații unde ambii au sau au avut relații extra,dar afurisita asta de teamă de schimbare și comoditatea, că doar prost să fii să o iei de la capăt, împiedică oamenii să facă schimbări. Și doar iubirea e ceva trecător, nu?… Ai auzit și asta de prea multe ori. Și prea puțini care au crezut în ei și în iubire ca să își creeze și refacă viața și să își trăiască viața până la urmă cu puțină fericire și bucurie.

Și uite așa au trecut anii, copiii au crescut, hormonii tăi și ai lui s-au diminuat, visele au dispărut și a rămas doar acceptarea și resemnarea că viața… e doar viață.

Dar acum te panichezi. O vezi și te sperii. E copilul tău, fetița ta, pentru care teoretic ai tăcut și te-ai resemnat și ai renegat orice răzvrătire și dorință de iubire și fericire. Ai luptat mereu pentru căsnicie și ca familia ta să fie bine, să fiți fericiți, să…  Ai spus mereu astea și le-ai repetat în discursurile ținute în diferite conversații cu simple cunoștințe sau prieteni de-o viață. Ai fost mai mereu un exemplu de mamă devotată și soție fidelă și femeie ce luptă pentru casa ei.

Și, totuși, cine ești? Cine ai fost? Cât de mult ai înșelat, pe tine și pe cei din jur? Cât ai ascuns, cât ai refuzat să schimbi?

Și schimbarea te ajunge din urmă și refuzi, refuzi să accepți că tot ceea ce ai folosit ca scuză, ca motiv de viață, tot ce ai încercat să protejezi e cuprins de fix ceea ce ai trăit și tu și face aceeași pași ai suferinței.

Și ce faci? Ce sfat îi dai, când o vezi că e în aceeași situație și plânge că nu e fericită, că soțul o înșală și ea nu e fericită, că au copii mici și nu se descurcă?

Îți auzi soțul și ridici privirea și el e în tocul ușii cu lacrimi în ochi. Retrăiește aceleași momente ca și tine de răzvrătire, de dorință, de speranță, de resemnare. V-ați iubit cândva stângaci cu puțină compatibilitate și totuși ați încercat. Ați ajuns împreună mânați de vremuri, de necesități și apoi au venit copiii și greutățile și ați rămas așa pierduți în rânduială, negându-vă orice urmă de dorință și speranță și iubire. Și acum priviți pierduți cum ieri fiul cel mic, care acum e bărbat însurat și la casa lui, vorbea pe furiş la telefon cu cea pe care o iubește pe ascuns și își justifica lipsa prin faptul că copiii sunt mici și soția firavă și nu poate pleca … Fiica cea mică plângea pe ascuns că soțul e mai mereu absent, dar iubește copiii și ei pe el și nu poate pleca, ar suferi copiii și renunță la iubire că oricum și “el” e căsătorit și incapabil să plece din n motive. Și acum fiica cea mare plânge că soțul o înșală și ea îl iubește și i-ar ierta orice doar să nu o lase … și toți sunt bine material și cu funcții importante și…

Și sună alarma și te trezești și privești buimacă în jur. E dimineață și totul a fost doar un vis. El e deja la duș, copiii dorm. Alarma sună din nou. Într-o oră copiii trebuie să ajungă la școală, tu ai în două ore ședință și el se grăbește spre birou. Telefonul îi vibrează, vibrează, iar el îl ia și zâmbește și după îți spune serios “trebuie să plec că am ședință”. Telefonul tău vibrează și “iubita, să dai un semn când rămâi singură” … zâmbești.

Și respiri, respiri, respiri… A fost doar un vis, copiii sunt bine, voi sunteți … bine, iubirea, răzvrătirea încă acolo și totuși respiri ușurată. Încă mai există speranță? Să schimbi sau să reconstruieşti? Să trăiești frumos și iubit sau prefăcut și mințit? Să iubești și să fii iubit și să creezi relație de prietenie cu celălalt părinte care e altundeva iubit și fericit? Și totuși îți e teamă de schimbare și ce alegi?

Respiri. Știi că nu e bine ceea ce faci,  ceea ce simți, ceea ce sunteți, ceea ce ați devenit și totuși … mai amâni o zi în a alege.

Guest post by Ileana

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro



Citiţi şi

Gust de trezire

M-a apucat ambiția să termin și eu un maraton

10 lucruri despre care nu înveți nici la școală, nici acasă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro