Lucica

23 May 2022

– urmarea de aici

– E fată! O s-o cheme Lucica.

Așa i-a spus Costică soției sale în dimineața în care i-a adus pe lume al treilea copil, după o noapte întreagă de chin. Era sleită de puteri, moașa de la București nu sosise în acea vară, iar cea de la Corabia întârziase. Atunci când în sfârșit a ajuns la Ana, a ridicat din umeri la ceea ce fusese o naștere dificilă, pentru care azi se recomandă operația cezariană. I-a spus lui Costică să-i prepare ceaiuri și s-o lase să se odihnească, își va reveni.

– E a treia naștere, e tânără, în câteva zile o să facă iar treabă!

Trecuseră zece zile și starea Anei nu dădea semne să se îmbunătățească. Era chinuită de dureri, ganglionii axilari se măriseră în dimensiuni, iar unul din sâni îi ardea atât de tare, încât uneori febra o făcea să aiureze. Lucica se născuse firavă și nu avea forța să se hrănească singură.

Așa cum putea, Ana o ținea în brațe și încerca în van s-o direcționeze. Fetița refuza de cele mai multe ori apa sau stropul de lapte de vacă diluat în ceai, pregătit de femeia adusă special să ofere ajutor. Printr-un ghinion teribil, nicio altă femeie nu alăpta în împrejurimi, așa că de doică nu putea fi vorba. Gabriela și Iustică se învârteau fără noimă prin încăpere, agitați și neobișnuiți să-și vadă mama în așa stare de neputință. Doctorul adus de Costică îi lăsase câteva prafuri și recomandase comprese reci.

Ana Cumpănașu (1899-1929)

Ușa se deschise larg și Ana păși în salonul cel mai frumos pe care îl văzuse vreodată. Trandafiri albi și roz împodobeau șemineul și arcadele, iar bufetul etala atâtea gustări felurite, că ar fi putut hrăni un sat întreg. Orchestra interpreta în surdină o compoziție de George Enescu și conversații de complezență sau nu, determinau chicote înfundate sau grimase greu de ascuns pe chipurile primenite ale participanților.

Ana își închipuise, dar după cei câțiva pași prin grădina amestecând ireal miros de crini, regina nopții și mâna Maicii Domnului, imaginea aceasta depășea orice închipuire.

Ana și Fanny purtau rochii din voal fin și mănuși lungi asortate, după moda vremii. A ei era liliachie și îi evidenția tenul alb, în contrast cu părul și ochii, iar a lui Fanny de un roz cenușiu, nemaivăzut. Bărbații le însoțeau mândri, în frac. Fusese ideea lui Octav să vină toți la balul regelui, ca invitați ai familiei Cantacuzino. Mircea agrease imediat propunerea prietenului său, căci era mai mult decât bucuros să asculte poveștile muzeistice ale lui Costică, despre care auzise atâtea de la Octav.

Ana știu că seara avea să devină una din cele mai de preț amintiri ale ei, în clipa când regina Maria, cu capul acoperit de un voal scânteietor și ochii ca două safire, și-a făcut apariția. O procedură specială de introducere, care includea muzică și anunțul sonor, a oprit pentru câteva clipe larma invitaților. Regina a zâmbit și cu un gest scurt din deget, a autorizat ca muzica să fie repornită. Romanțe, vals, tangouri, tineri și mai vârstnici dansând în perechi, iar pentru voia lor bună vin curgând în râuri, fără ca cineva să aibă aparent o măsură.

– Așa trebuie să fie paradisul! îi șoptise Ana plină de încântare cumnatei ei.

Deodată, în mijlocul acelui iureș perfect, Ana simți cum o forță nemaivăzută îi poartă pașii pe un coridor secret, fără urmă de larmă. În mod ciudat zgomotul continua în jurul ei.

– Să fie de la stropul de vin pe care Octav a insistat să-l gust? Ce seară, ce seară!

***

– Aiurează… doctore, spune-mi ce se întâmplă… te rog…

– Am pierdut-o…

Costică își ținea capul în mâini, incapabil să scoată o vorbă, fără să poată înțelege de ce. Simțea că viața Anei îi scăpase printre degete, știa că doctorii nu autorizează încă tratamente recent descoperite, cu care Ana poate ar fi avut o șansă, dar știa și că viața lui trebuie să meargă înainte.

Pentru Gabriela, Iustică și plăpânda Lucica. Pe care nu putea s-o urască, dar nici s-o iubească acum.

***

În data de 6 august 1929, Ana Cumpănașu a murit la două săptămâni de la nașterea Lucicăi, din cauza unor complicații nediagnosticate prin posibilitățile medicinei de atunci. Fetița prea firavă, a urmat-o în cealaltă lume patru săptămâni mai târziu.

Mastita infecțioasă este favorizată de tulpini de stafilococ auriu penicilin-rezistente care se transmit în timpul suptului neonatal. Combinată cu probleme post-natale netratate la acel moment și cu slăbiciunea biologică a Anei, decesul a survenit în mod firesc.

Ca simptomatologie, în mastită, sânul devine extrem de dureros și hiperemic, mamelonul poate prezenta puroi. Nou-născutul trebuie alimentat artificial sau dacă există posibilitatea, de la sânul opus.

Consultul medical este obligatoriu de la primele simptome, pentru stabilirea de urgență a unui protocol de tratament cu anti-inflamatoare și chiar antibiotice. Nediagnosticată la timp, 100 de ani după moartea Anei, mastita infecțioasă este letală multor femei.

Guest post by Octavia Lojniță

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

 



Citiţi şi

Paulo Coelho, 74 – Fii ca un râu

Femei bolnave – diagnostic greșit și mit într-o lume făcută de bărbați

Luna Plină în Balanță și zodiile (28 martie 2021, ora 21:46)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro