Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

M-am îndrăgostit de o femeie măritată

16 May 2020

Salut, Catchy! Întotdeauna m-am gândit cum ar fi să scriu ceva cuiva complet necunoscut. Și te-am ales pe tine. De ce? Pentru că articolele tale mi-au dat dat speranța că se poate mai bine, că singura limită este reprezentată de mințile noastre.

Și să începem!

Clișeul clasic: m-am îndrăgostit de o femeie măritată. Mai tânăra cu cinci ani (33 vs. 28), dar incredibilă! Și nu, nu spune asta dragostea din mine. Primul lucru pe care l-am făcut, înainte de a-i afla numele, a fost să-i dau peste nas (și verbal, și fizic), pentru că principalul ei atu este, da, nasul. Acest element particular o face specială, cel puțin pentru mine.

Știi cum a fost? Exact ca în povești: se întâlnesc, se privesc, apar scântei, se îndrăgostesc instant. Să nu o lungesc, pentru că, știm cu toții, nimănui nu îi plac siropoșeniile. Ea mă face să mă simt natural, fără măști, fără “politețurile” necesare societății timpului în care trăim. Ce este extrem de frustrant: ne simțim incredibil împreună, facem lucruri pentru prima oară sau, dacă se repetă, abia acum gustăm plăcerea de a le împărți cu cineva. Partea interesantă este că știe cum să mă fiarbă, ce butoane să apese, cum să-mi vorbească, încât, după șapte luni și jumătate de “relație”, o vrea mai tare decât în prima zi. Da, știu, așa zișii fluturași etc.

Toată lumea zice că așa este la început, când totul pare roz, fluturași, unicorni etc, dar, culmea, nu este așa. Dintre noi doi eu sunt cel boem, cu capul în nori, sentimental (îmi place să o surprind cu omletă, salată de roșii și ceai în diminețile de sâmbătă), ea este cea cu picioarele pe pământ. Ea, fiind o cititoare fidelă a site-ului vostru, m-a testat în primele două luni de m-a luat naiba, cu orice minune! Mai e cazul să spun că mi-am schimbat mentalitatea fixistă, învechită, au început să-mi placă copiii (am avut ajutor de la o prietenă, care are fată, și am ieșit cu ea de câteva ori în parc, am început să fiu mai flexibil în gândire (se poate aștepta calm în trafic până se eliberează strada), nu este ok ca la 33 de ani să înjur ca un birjar, oamenii trebuie tratați la fel, indiferent de funcție, statut social etc.

Culmea este alta: ea face parte din categoria femeilor puternice. Nu, nu este manager sau team leader sau orice altă denumire cu greutate. Este profesoară de de limba română la o școală generală. Praf, ar zice unii. Sincer, pentru mine, este o eroină, are o răbdare și un tact ieșite din comun. Eu am stat cu un copil în parc două ore și deja eram praf din punct de vedere psihic. Da, o admir enorm pentru că poate să lase la ușa școlii toți nervii, stresul etc. și când ne vedem, este fresh, vorbim, râdem, mâncăm un sandviș de la Mega Image, bem o apă plată în parc, pe o bancă.

Pentru mine a fost incredibilă experiența de a descoperi într-o singură femeie atâtea tipuri de om (răbdător, înțelegător, deschis la minte, flexibil, incisiv, încăpățânat, copilăros, hotărât, aiurit).

Ceea ce este maxim de frustrant este că stă lângă un om care nu o apreciază, care o tratează cu indiferență, care nu vede potențialul imens pe care-l are, care îi taie orice idee, oricât de mică, de a face o schimbare, genul de om care preferă să fie centrul universului pentru ea, să o convingă de faptul că fără el nu se poate! În fine, toți avem de dus câte o cruce, aparent.

Sincer, sper că acest mail să fi făcut cuiva ziua mai bună, pentru că a mea este deja! Dăm o tură prin Grădina Botanică, mâncăm o înghețată de cinci lei, ne ținem de mână ca doi adolescenți de 16-18 ani și asta peste câteva ore. Da, se pare că viața poate fi și frumoasă!

Mulțumesc pentru timpul pierdut citind aiurelile mele.

Un cititor Catchy

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Bioiubirea

Iubirea – oameni buni, oameni răi și oameni indiferenți

V-a fost dat să iubiți pe cineva vreodată cu toată ființa?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro