Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mă simt norocoasă că am putut să văd lucrurile astea

23 December 2016

Biserică, ora 8,30.

Trei bărbaţi cu vârste diferite, un adolescent, un adult şi un tânăr se ţin cu braţul pe după umeri şi aşteaptă la Părintele Petre, la spovedit. E o imagine ca-n filme. Cei trei zâmbesc unul la altul complice şi parcă e şi un soi de emoţie la ei. Din pragul altarului, părintele îi vede şi zice: să vină băiatul, tânărul!

Puştiul de 16-18 ani merge spre altar înaintea tatălui şi fratelui său şi se spovedeşte. Urmează şi ceilalţi doi şi apoi pleacă toţi trei. După un timp, tatăl se întoarce fără băieţi şi îl întreabă pe preot: a zis? Preotul: a zis, a zis. Îi pare rău şi a promis să corecteze. I-am zis să ţină post până duminică la masa de prânz, aşa că aveţi grijă. A promis că se împacă şi cu mama. (Preotul zâmbeşte. Zâmbeşte şi tatăl). Hai, acum lăsaţi băiatul în pace!

craciun

Staţie de tramvai, azi după-amiază.

Pe peronul plin ochi, înaintează o fată. Să zic că are 25-27 ani, e micuţă şi îngrijită, chip inteligent, privire ageră. Fata are probleme severe la mers, pesemne urmare a unei poliomielite. Merge abia, abia, dar capul ei e ridicat şi privirea îndreptată înainte. E demnitatea în persoană, pe cuvânt! Îţi vine să o îmbrăţişezi, să o ajuţi. Stăm una aproape de alta, iar la un moment dat, o altă fată vine spre ea, îi zâmbeşte şi intră în vorbă.

– Nu te supăra că te întreb, munceşti? Te pricepi la contabilitate?

– Nu. De ce?

– Pentru că eu lucrez în contabilitate şi căutăm un om pentru un post liber. Să nu te superi că am îndrăznit.

– Nu mă supăr, stai liniştită. Am serviciu, mulţumesc, profesia mea este alta.

– Dar ce munceşti?

– În alt domeniu, nu mă pricep deloc la cifre. Sunt speolog.

Vine tramvaiul şi mă rătăcesc de cele două. Patru staţii am auzit doar asta: speolog, speolog, speolog. Cam aşa stă treaba cu întâmplările frumoase de Crăciun. Mă simt norocoasă că am putut să văd lucrurile astea. Speolog, speolog, speolog!

Sărbători fericite!

Guest post by Simona Alexa

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

„Uite-o, maică, pe Niculina a Saftei, e lesbi, hai, mamaie, că o știi, e sora lui Trică, homosexualul!”

Nu mai puteau răbda ca România, pe care o voiau şi a lor, să fie condusă de hoţi, incompetenţi şi agramaţi

Nu ne interesează!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,200 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro