“Mai multe studii recente îmi confirmă bănuiala: omenirea se tâmpește. Scade IQ-ul, se prăbușește dramatic capacitatea de gândire critică, despre cultura generală mai bine nici nu vorbim. Studenții unor universități de elită sunt analfabeți funcțional, după cum mărturisesc, îngroziți, profesorii lor. Nu câțiva, ci majoritatea. Cunosc literele, desigur, dar nu sunt capabili să înțeleagă texte mai complexe, pentru că nu au deprinderea lecturii. Nu au capacitate de concentrare și vocabularul le este rudimentar. Declinul cognitiv nu se limitează, însă, la generațiile tinere. Afectează toate straturile societății. Cauza: lumea nu mai citește. Cultura cuvântului tipărit moare. Și, o dată cu ea, se erodează bazele civilizației moderne: gândirea logică, rațiunea obiectivă, argumentația complexă, informația structurată. Ne întoarcem, precipitat, la o civilizație «orală», guvernată de haos, emoții, superstiții, misticism.
De data asta, nenorocirea nu ne vine de la vreo ideologie, ci de la tehnologie. Nici Putin, nici Trump, nici Xi Jinping nu au avut vreodată puterea să facă atâta rău speciei umane.”
Jurnalista Miruna Munteanu a publicat pe pagina ei de social media acest text și ne dă sursa – «The dawn of the post-literate society and the end of civilisation» , un articol semnat de James Marriott, editorialist la The Times și autor al newsletterului Cultural Capital, publicat pe Substack (2024). Stilul său, lucid și cultivat, îl recomandă ca una dintre cele mai clare voci britanice în analiza declinului intelectual contemporan.
Îi mulțumim pentru recomandare. Iată de ce.
À bout de souffle (1960), regie Jean-Luc Godard
O tragedie intelectuală
Articolul se deschide cu citatul: “De ce se temea Orwell erau cei care ar interzice cărțile. De ce se temea Huxley era că nu va mai fi nevoie să le interzică — pentru că nu va mai exista nimeni care să vrea să citească una.“— Neil Postman, „Amusing Ourselves to Death”. Ca să înțelegem de la bun început că se anunță sfârșitul civilizației.
James Marriott numește contra-revoluția lecturii – sfârșitul unei epoci care a construit lumea modernă și avertizează că nu trăim doar un declin cultural, ci o regresie civilizațională.
În secolul al XVIII-lea, când tiparul s-a răspândit, s-a produs o revoluție tăcută, dar decisivă. Cititul a devenit un obicei colectiv, o formă de emancipare. Oamenii obișnuiți au început să gândească pentru ei înșiși. Așa s-au născut Iluminismul, știința modernă, drepturile omului, democrația. Cultura tiparului a format minți capabile de reflecție, analiză, argumentație, dialog.
După trei secole, trăim procesul invers. Odată cu apariția smartphone-ului, lumea tiparului se dizolvă. Cinematograful sau televiziunea îți cereau o oră de atenție. Telefonul mobil îți cere viața întreagă. «Telefoanele sunt concepute pentru a crea dependență, reținând atenția utilizatorilor prin notificări inutile, videoclipuri lipsite de sens și provocări virale pe rețelele de socializare. Epidemia de anxietate, depresie și lipsă de scop care îi afectează pe tinerii din secolul XXI este adesea asociată cu izolarea și cu comparația socială negativă favorizate de smartphone-uri. Este, de asemenea, un produs direct al lipsei de sens, al fragmentării și al superficialității culturii ecranului, care este total incapabilă să răspundă nevoilor umane fundamentale.» scrie Marriott. În America, timpul zilnic petrecut pe ecran depășește șapte ore, iar la Generația Z ajunge la nouă. The Times estima că studenții de azi vor petrece douăzeci și cinci de ani din viața lor trează derulând ecrane.
Rezultatele sunt vizibile. Profesorii din universități de elită vorbesc despre o prăbușire a alfabetizării: studenți care pot citi cuvintele, dar nu înțeleg sensul. Un studiu citat de Marriott arată că mulți dintre studenții americani la literatură nu pot interpreta primul paragraf din Bleak House de Dickens – o carte pe care copiii de doisprezece ani o citeau odinioară fără efort.
De la un continent la altul, testele PISA confirmă același diagnostic. În țările care altădată conduceau clasamentele educaționale, rezultatele la citire și înțelegere scad constant după 2015 – exact perioada în care smartphone-ul a devenit extensia cotidiană a fiecărei mâini. În Statele Unite, lectura de plăcere a scăzut cu 40% în douăzeci de ani. În Marea Britanie, o treime dintre adulți spun că au renunțat complet la citit. Chiar și Finlanda, modelul european de educație, a înregistrat o scădere istorică la înțelegerea textului.
Societatea post-literară
Problema nu mai este doar educațională. Este structurală. O societate care nu mai citește nu mai poate gândi pe termen lung. Cititul antrenează memoria, atenția, rațiunea și empatia. Lipsa lui produce reacție impulsivă, superficialitate și confuzie. O lume care nu mai citește este o lume care nu mai înțelege ce i se întâmplă.
Cultura ecranului favorizează reacția, nu reflecția. TikTok, spune Marriott, este „combustibil de rachetă pentru populiști”, pentru că se adresează emoției, nu rațiunii. Într-o lume condusă de videoclipuri, nu mai există timp pentru argument. Doar pentru reacție. Politica, presa, chiar și știința suferă de același sindrom: un prezent continuu, intens, dar gol.
Mai grav, dispariția lecturii favorizează o concentrare tot mai mare a puterii și cunoașterii în mâinile celor care controlează tehnologia. Odată cu pierderea alfabetizării, lumea revine, lent, la o formă de feudalism digital. Publicul global devine captiv în bula algoritmică a emoției, fără instrumentele intelectuale de a pune întrebări sau de a analiza critic ceea ce i se oferă.
Măcar 15 minute de lectură zilnic
Ceea ce am citit (și vă rog să citiți și voi) nu e un manifest împotriva tehnologiei, ci un apel la luciditate. Cititul nu este un gest nostalgic, ci o formă de rezistență. Într-o lume a vitezei și a fragmentului, lectura rămâne exercițiul cel mai simplu și mai profund de igienă mentală. Cincisprezece minute de lectură pe zi pot părea puțin, dar sunt un act de libertate. „Așa cum tiparul a distrus feudalismul”, scrie James Marriott, „ecranul distruge democrația liberală.”
Nu știm cum va arăta lumea care vine, dar știm sigur că, fără lectură, nu noi vom fi cei care o scriu.
Citiţi şi
Capitala în așteptarea ultimei manele
De ce au votat americanii tineri un candidat de stânga
Compania chineză de fast fashion Shein se instalează la Paris
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
