Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mama tuturor copiilor

12 January 2018

O femeie trecută de tinerețe spre bătrânețea singuratică îi spune povești unui copil. Gândurile i se revarsă din cap, rostogolindu-se pe podea. Copilul nu o ascultă. Se gândește că vocea bunicii e mângâietoare și i se face somn și …bine. Dar ea continuă. Înșiră cuvinte fără număr și fără sens pentru copilul adormit pe jumătate în poalele ei magice.

Umbrele nopții țes desene ciudate pe chipul tăcut al pământului. Copilul visează, iar femeia iese afară. Luna, mare și strălucitoare ca un far de lumină îi însoțește pașii. Verifică dacă a încuiat poarta, aruncând o privire în susul drumului pustiu. Nu se aud decât câinii lătrând peste întunericul cuminte.

Timpul nemilos a trecut peste ea, sufletul însă i-a rămas curat ca zăpada, spălat de lacrimi, de speranțe și de neajunsuri. Mai ales de neajunsuri! Visează, cântă, zâmbește, spune povești oricui vrea să o asculte și se roagă. Mai ales se roagă! Fiecare zi a ei începe cu „Doamne ajută!” și se sfârșește cu „Mulțumesc, Doamne!”.

mama copil

De când a rămas singură, s-a schimbat: mai întâi a îmbătrânit, apoi a întinerit. A îmbrățișat viața cu bucurie, fără grija zilei de mâine.

Copiii, împrăștiați prin lume, nepoții, departe, aproape necunoscuți, a rămas cu găinile și cu gândurile. Când îi este urât, vorbește cu cei plecați sau cu Dumnezeu. Mai ales cu Dumnezeu! Adesea, sufletul o ia înaintea trupului muncit de atâția ani, fără osteneală. Are o vorbă bună pentru toată lumea, se roagă pentru tot satul, pentru vii și morți, fără deosebire, iar zâmbetul îi țâșnește direct din privire ca o fântână arteziană.

A îmbătrânit mama, am îmbătrânit și eu.

Unde-or fi plecat toți anii minunați, când mă ducea de mână? Unde a plecat tinerețea cea trufașă? Unde au plecat vecinii și bunicii, și copiii zglobii și desculți de pe drum?

Drumul de țară e acum drum de oraș. Copiii drumului au plecat o dată cu el. A rămas cerul albastru ca ochii mamei, pământul adânc ca nașterea și amintirile. Mai ales amintirile!

Totul se schimbă, numai mama e mai frumoasă cu fiecare zi…

Guest post by Lucia Moisă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu există finaluri fericite

Complet întâmplător, aflase de existența noii lui secretare

Te rog să nu pleci astă seară

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,055 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro