Mămicile care nu ratează nicio ocazie de a pupa în c*r învățătoarele

12 October 2017

Într-o dimineaţă, înainte de a pleca la şcoală, fetiţa mea de clasa I îmi cere doi lei. O întreb pentru ce îi trebuie şi îmi spune că are de plătit o amendă. Cum adică, ai de plătit o amendă? Păi da, doamna ne-a pedepsit pe toţi, pentru că unii au vorbit şi nu au fost cuminţi şi a zis că dacă nu aducem azi doi lei, nu ne primeşte în clasă.

Mă înfurii şi îi spun că o să vin cu ea, ca să văd despre ce este vorba. Intru în clasă, pe la 7:55, şi găsesc un întreg vacarm. Un băieţel avea o listă a datornicilor, iar copiii stăteau la rând să îi dea banii. O fetiţă plângea în hohote. O întreb de ce plânge şi îmi spune că a uitat să îi ceară mamei cei doi lei şi acum doamna o va certa! Mă uit în portmoneu, aveam doar 1 leu şi 50 de bani mărunt, mai cer 50 de bani de la un părinte (în clasă mai erau vreo cinci şase părinţi care aflaseră de ce plânge fetiţa, dar niciunuia nu îi trecuse prin cap să o ajute în vreun fel!). Fetiţa se linişteşte. Ceilalţi părinţi se amuză de găselniţa doamnei şi de preocuparea celor mici de a-şi plăti amenda.

Numai eu plec de acolo pe gânduri – îi dădusem şi fetiţei mele cei doi lei ca să nu o pun într-o situaţie neplăcută. Sunt revoltată şi, în acelaşi timp, mirată că doar eu sesizez enormitatea. Adică un copil de şapte ani este învăţat că poate şterge greşeli plătind bani! În plus, acei bani nu sunt câştigaţi de copil, el îi cere părintelui, deci părintele e cel care plăteşte în locul lui şi mă întreb cum este el responsabilizat în felul ăsta?!

Gluma se îngroaşă în zilele următoare, când mi se cer patru lei, apoi şase lei pentru diferite „amenzi”, majoritatea pentru vine colective. Am fost asiguraţi de învăţătoare că banii vor ajunge în fondul clasei! Încerc o discuţie cu ceilalţi părinţi pe grupul de whatsapp. Suntem surprinşi, eu şi soţul meu, că nimeni nu e supărat. Mai mult, cineva ne spune că, dacă avem ceva de criticat, să vorbim cu doamna şi să nu mai creăm discuţii inutile pe grup. Ce vrem? Trebuie să îi disciplineze şi să îi responsabilizeze cumva şi ea pe copii?!

Decidem să nu mai spunem nimic nici noi. Pentru că aveam încă din clasa zero antecedente de părinţi nealiniaţi la cutumele care am constatat că nu s-au schimbat de când eram noi elevi. Buchetele şi coşurile de flori de la început de an şcolar (cu cât e mai mare şi mai scump coşul, cu atât mai declarat este ataşamentul faţă de doamna!), cadourile de ziua de naştere şi de nume ale doamnei, cadourile de Crăciun pentru învăţătoare, directoarea şcolii, celelalte profesoare, cadourile de 8 Martie etc. În plus faţă de regimul comunist, regimul capitalist după reţetă românească te pune şi să zugrăveşti clasa, să raşchetezi parchetul, să pui perdele, să cumperi tablă şi imprimantă şi chiar să plăteşti un cartuş pentru imprimanta directoarei! A, şi să nu uit, pe lângă discursurile tovarăşilor de la centru care s-au păstrat şi astăzi, la festivitatea de deschidere participă şi un popă ortodox care dă de-a valma cu agheasmă peste toată lumea, indiferent de religie.

prima-zi-de-scoala

Majoritatea părinţilor din clasa noastră sunt mai tineri decât noi, adică sub 39, şi rămânem uimiţi de cât de naturale şi fireşti li se par toate aceste obiceiuri!

Doamna este o învăţătoare foarte bună. Nu am ce să îi reproşez în ceea ce priveşte atitudinea faţă de copii, pe care îi iubeşte sincer, sau metodele de predare care văd că sunt eficiente. Este, însă, un produs tipic românesc. Un amestec de reminiscenţe comuniste, când dascălul, doctorul, vânzătoarea care îţi dădea produse pe sub mână, conţopiştii din instituţiile publice erau mici Dumnezei cărora trebuia să li te ploconeşti ca să le intri în graţii şi să îţi îndulceşti un pic situaţia.

De la prima şedinţă, de la pregătitoare, ne-a avertizat că, în clasa ei, ea e ministru şi că dacă nu ne convine, nu se supără deloc dacă ne mutăm copiii în altă clasă. De parcă un copil este un dulap care decizi tu că ar sta mai bine pe hol şi nu în sufragerie! În ceea ce priveşte cadourile, femeia nu ne-a arătat că ar avea vreo pretenţie. Şi nu cred că i-ar fi învăţat mai puţin pe copii fără cadourile noastre. Este în pragul pensiei şi văd la ea acelaşi entuziasm de a preda şi drag de copii pe care nu ai cum să le simulezi. Dar nelipsitul grup de mămici bine intenţionate a reuşit din start să impună cutuma bifării tuturor ocaziilor de a pupa în cur. Exemplele pot continua şi sunt sigură că multe dintre voi, cele care citiţi acest text, aţi trecut prin experienţe similare.

Unde vreau să ajung? Comportamentul părinţilor de elevi din România este simptomatic pentru societatea românească actuală. Suntem pupincurişti şi ne temem de autoritate, dar izbucnim tăios dacă băiatul de la Orange nu ne-a întrebat destul de repede ce dorim.

Nu ne revoltă minciuna şi hoţia politicienilor, ci ne oftică pe mulţi că nu avem ocazia să fim în locul lor. Am rămas uimită, în ultima vreme, de câţi oameni mi-au spus natural că probabil şi ei ar fura dacă ar fi acolo, dar ar face ceva şi pentru ceilalţi.

Lăsăm căruciorele de cumpărături pline de ambalaje şi resturi alimentare, dar ne oţărâm la angajaţii magazinului dacă nu ne-au zâmbit amabil. Dă-i în mă-sa, de aia sunt plătiţi! Avem, cum bine sesiza un prieten jurnalist, rânză. Şi rânza asta ni se umflă de fiecare dată când drepturile pe care ni le-am câştigat în democraţie nu ne sunt respectate. Aceeaşi rânză se dezumflă, însă, dezamăgitor, de câte ori ajungem în Piaţa Independenţei şi găsim ceva de pupat!

Guest post by Nati Dumitriu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nimic în afară de ochii blânzi, prea timizi, nu-l deosebea de restul clasei

Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)

Cum am ajuns noi aici?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. dudu / 2 April 2018 12:11

    Va plangeti de mentalitati romanesti, dar sunteti in egala masura afectata de aceste mentalitati.
    Sesizati ca e o enormitate sa fie date amenzi in bani pentru diferite lucruri. Si ce faceti in legatura cu asta? Tipic romanesc – nimic…
    Amenzile respecive sunt complet ilegale. Trebuia documentata activitatea ilegala – foto, filmare etc. Apoi, daca apreciati munca invatatoarei, mergeati si aveati cu ea o discutie crestineasca, in care ii aratati ca nu e bine ce face. Daca nu intelegea, mergeati cu filmarea, foto, etc. la directoare, sau direct la Politie/Parchet. Dvs. daca incalcati legea cat de putin – ca sofer, ca pieton, ca cetatean care intazie la plata impozitelor, ca proprietar care intarzie plata intretinerii etc., sunteti penalizata. Madam invatatoarea, daca incaseaza bani aiurea, fara chitanta si cu incalcarea tuturor legilor invatamantului, trebuie fie sa isi bage mintile in cap, fie sa fie ea insasi penalizata.
    Dvs., in schimb, ati mers pe whatsapp sperand ca se va constitui o gloata revoltata, in spatele careia sa va ascundeti. Nu s-a putut, asa ca nu ati facut nimic. Tipic romanesc – ne plangem de probleme, dar nu facem nimic sa le rezolvam. Dar, bineinteles, suntem ff revoltati ca nu vine altcineva – statul, un comitet, un grup – care sa ne rezolve problemele…

    Reply
  2. Maria / 31 March 2018 19:11

    Din ce am inteles articolul se refera la faptul ca toate mamicile sunt pupincuriste pt.ca nu au aruncat cu pietre in invatatoare… Ma mir ca ati recunoscut totusi ca e un cadru didactic dedicat… Nu cataloghez masura pe care a luat-o dna (aceea de a cere 1 leu pt.o prostioara pe care a facut-o elevul) ca fiind nici ortodoxa nici neortodoxa, dar cred totusi ca ne grabim sa judecam prea aspru un cadru didactic. Aveti pretentia ca dna sa “responsabilizeze” copiii si nu sa le ceara bani munciti de parinti…dar dvs ca parinte cum ati responsabilizat copilul dandu-i repede banii… Oare nu era treaba dvs sa o puneti sa munceasca pt.banii respectivi? Cred ca am uitat menirea scolii: aceea de a-i aduce copilului dexteritatea de scris, citit, de a-l face pe copil sa -si insuseasca niste cunostinte de istorie, matematica, etc… Dezastrul invatamantului din ziua de azi este din cauza parintilor care asteapta din partea scolii sa educe copiii, uitand sintagma “cei 7 ani de acasa” (nu de la scoala)…

    Reply
  3. Kale / 14 December 2017 16:58

    Indiferent ce prostioare fac copiii, mie mi se pare inadmisibil sa se ceara bani copiilor!! Azi 2 lei, maine 4 și tot asa! Pai cum vin lucrurile astea??? Sa plătească fiecare copil bani daca alt copil sau el a gresit?? Unde ati mai auzit asa ceva? Chiar credeti ca acei bani merg la fondul clasei? (veșnica minciună!) Sa-mi arate mie exact învățătoarea ce a cumparat de banii strânși de la copii. Majoritatea care comentează aici par a fi de acord cu acest sistem defect… trist!!! Cu asemenea gândire nu ma mir ca suntem in urma cu 200 ani fata de tarile civilizate.

    Reply
  4. edu / 14 October 2017 23:34

    Sigur, invatatoarea a gresit. Ea nu are autoritate sa aplice amenzi. Cel mai simplu ar fi fost daca vreunul dintre parinti ar fi vorbit cu invatatoarea in cauza sau cu directoarea scolii.

    Dar mama revoltata care scrie articolul ar trebuie sa reflecteze mult la limbajul folosit Cu greu ma abtin sa nu raportez acest article ca “ABUZ”.

    Aceeasi autoare trebuie sa sa gandeasca de multe multe ori cand acuza
    o clasa intreaga de oameni cu profesia educator. Plecand de la un simplu caz autoarea face o generalizare pentru care nu aduce nici o evidenta. Propun sa plateasca amenda de 2 lei la toti care au fost atacati de articol.

    Reply
  5. Flor / 14 October 2017 17:41

    pana sa plec din tara asa gandeam si eu despre romani, dupa ce am plecat m-am calmat, toate natiile au si lista de rechizite si parinti pupin’c si reminiscente si birocratie, dar au o alta atitudine fata de ei insasi si asta pare ca ajuta. Sunt de partea grupului de whatsup in acesta discutie, daca tu ai o problema spune-o, daca doar tu o vezi, spune-o…vorbeste cu educatoarea, uita de reminiscenta ta comunista, aia cu marginalizarea copilului…s-ar putea sa functioneze

    Reply
  6. Mihaela / 14 October 2017 17:39

    In primul rand, am sesizat o acumulare de frustrari in toata postarea aceasta. Sunt profesoara de lb. engleza la o scoala gimnaziala. Daca va faceti griji ca o floare sau un buchet face diferenta si ca de asta depinde calitatea educatiei, problema e in cu totul alta parte, poate chiar in atitudinea parintelui sau a copilului fata de scoala si de personalul acesteia. Daca asta este problema, nu mai dati si gata. Pentru mine conteaza mesajele pe care le primesc pe telefon de la elevii mei, fie sa ceara ajutor/lamuriri legate de tema pentru acasa, fie sa intrebe “ce mai faceti, doamna?” cand suntem in vacanta, felicitarile handmade cu tot felul de desene si declaratii, mesajele si inimioarele desenate pe tabla pe care le gasesc atunci cand intru in clasa, jeleurile si biscuitii de pe catedra (si de multe ori nici nu vor sa imi spuna de la cine sunt) si oricat le-as spune sa si le pastreze pentru ei, ca nu am nevoie, nu are efect. Am primit intr-o zi o ciocolata de la o fetita de clasa a III-a, fara vreo ocazie speciala, cumparata in pauza de la magazinul din fata scolii din banii de buzunar. Am pupat-o, i-am multumit frumos si i-am dat-o inapoi, sa o imparta cu sora ei mai mica. In 3 secunde au inceput sa ii curga lacrimile ca nu accept ciocolata ei (mentionez ca oricum era cea mai buna din clasa, cel putin la ora mea si ca nu a avut vreun alt motiv ascuns pentru gestul ei). Asa ca inainte sa pornim un intreg scandal din cauza artificiilor gasite de aceasta invatatoare pentru a atrage atentia parintilor, fara a-i stresa cu telefoane si a-i pari pe copii atunci cand fac prostiute la scoala, facandu-i pe copii sa le spuna singuri acasa parintilor ce se intampla la clasa, fiti mai atenti la nevoile propriului copil. A iesi din comunism nu inseamna a face scut in jurul copilului, indiferent de ce face si a acuza profesorii de tot raul, de rezultatele slabe si de problemele de comportament ale elevilor. Atentie, nu spun ca fetita in cauza ar avea astfel de probleme, ci atrag atentia asupra unei atitudini cu care noi, cadrele didactice ne confruntam in ziua de azi. A iesi din comunism inseamna a avea scoli dotate si fonduri pentru a face actul de predare mai eficient si distractiv. De la inceputul acestui an scolar am scos din buzunar pestr 200 ron pentru materiale didactice si am consumat un top jumate de hartie pentru a imprima acasa teste initiale, postere, afise color pentru a-mi atrage elevii. Poate nu vi se pare mult, dar fac asta in fiecare an, dintr-un salariu de profesor. PS: am 29 ani, deci nu am prins epoca in cauza, ci doar efectele ei pe vremea cand eram eu in scoala.

    Reply
    • X / 14 December 2017 14:20

      Ce a incercat autoarea sa spuna si ce ai inteles tu. Evident, extragem din text doar ideile care ne convin. Femeia atrage atentia asupra unei mentalitati tipic romanesti de pupincurism, coruptie (atat la nivel inalt, cat si in randurile oamenilor obisnuiti) si atitudinea “las’ ca merge si asa”.
      Da’i ok. Mergem inainte asa.

      Reply
  7. Mihai / 14 October 2017 11:44

    Suntem nu numai pupincuristi ci si o natie de niste fricosi corupti si cu f low self esteem si care izbucnim isteric doar cand cineva se dovedeste bun si vrea sa ne serveasca cu adevarat, ni se pare ca e slab, la ceilalti nici macar nu ridicam privirea.

    Reply
  8. Iulia Sima / 13 October 2017 15:17

    Este fantastica modalitatea prin care autorul textului manipuleaza ! Sa o luam pe rand:

    1 – “Mă înfurii şi îi spun că o să vin cu ea, ca să văd despre ce este vorba.”

    Cum adica DESPRE CE este vorba ? Copilul tau a facut tampenii, iar invatatoarea (stiind ca in 2017 este ilegal sa mai dai palmite la fund) a gasit o solutie eleganta ca tu sa afli despre purtarea necorespunzatoare a copilului tau, iar copilul sa afle ca pot exista consecinte daca se poarta asa. Suma este mai mult decat modica, un pachet de tigari astazi costa 17 ron, 2 ron sunt exact 2.3 tigari, nu inteleg de unde strestul, probabil cainele tau ori pisica sug oricum din bugetul familiei de 5 ori mai mult pe fiecare zi.

    2 – “Sunt revoltată şi, în acelaşi timp, mirată că doar eu sesizez enormitatea.”
    Esti revoltata pentru ca esti proasta si habar nu ai sa cresti un copil. Tu ai impresia cretina ca al tau copil (din cauza ca este AL TAU, nu-i asa?) este un conglomerat de puritate si invatatoarea cea diabolica il chinuie, nimic mai fals. Copilul este (si nu-i vina lui) exact ca o maimutica. Face tampenii si vede ca ii permiti sau ca scapa nepedepsit, continua sa le faca iar dupa un timp (destul de scurt) incepe sa se razvrateasca. Eu in locul tau as da acatiste la biserica sa nu se intample nimic rau cu invatatoarea, ca aia barem are capul pe umeri, tu in schimb, nu.

    3 – “Adică un copil de şapte ani este învăţat că poate şterge greşeli plătind bani!”
    Pai asta ai inteles tu ? De ce nu ai inteles ca fie-ta continua sa faca prostii, ceea ce denota faptul ca ai crescut-o prost ? Vrei sa stii ceva ? Sa zicem ca face prostii de 10 ron pe luna, asta inseamna ca nu trece luna si ea face 5 tampenii. Este enorm pentru o fata, pe bune (cantitatea de tampenii, nu ronii). Fetele de obicei sunt cuminti, linistite si ascultatoare, iar “amenzi” repetate ar trebui sa iti dea de gandit, ca ori fie-ta e varza la capitolul buna purtare, ori invatatoarea e o ciuma.

    4 – “Doamna este o învăţătoare foarte bună. Nu am ce să îi reproşez în ceea ce priveşte atitudinea faţă de copii, pe care îi iubeşte sincer, sau metodele de predare care văd că sunt eficiente.”
    Off, off, banii astia… Deci practic, singurul lucru care te-a stresat este ca a fost “amendata” cu 2 lei, asta a fost cauza intregului tau pomelnic tau. Uite ca ajunseram si la final, futu-i mama ei de treaba. Tu cu manuta ta scrii negru pe alb ca tanti invatatoarea e chiar ok, purtare ireprosabila. Si concluzia ta finala fiind ? Ca parintii care platesc aia 2 ron sunt niste cretini pupincuristi, ceea ce denota faptul ca tu ai aprecia daca aceiasi parinti i-ar face plangere la inspectorat invatatoarei. Ca sa vina cei de la inspectorat si sa o bumbaceasca pe invatoarea aia “foarte buna, cu purtarea ireprosabila’ (cuvintele tale). Pai tu ai idee cat de mult te contrazici si cat de varza este logica ta elementara ?

    Asa ca conchid si eu:
    Opreste-te din scris si apuca-te de orice altceva, urgent ! Esti varza.

    Reply
  9. Nicoleta / 13 October 2017 14:49

    Sunt invatatoare, nu am primit si nu voi accepta niciodata nimic de la un copil sau parinte decat cel mult o floare ( una, nu un buchet!)si chiar si pt aceea as avea pretentia sa fie una culeasa de copil din poiana sau de pe marginea drumului. Cand prima data am refuzat un cadou venit din partea parintilor la finalul unui an scolar au fost socati toti parintii! O mare vina pentru existenta unor astfel de comportamente o au chiar parintii care ofera fara sa le fie solicitat acest lucru si apoi factorul nr 2, cadrul didactic care primeste. Oameni buni, cand nu o sa mai dati cadou profesorului copilului, spaga doctorului, bacsis ospatarului, atunci nimeni nu va indrazni sa astepte sa i se dea si cred ca un profesor bun poate sa iti invete copilul geografie, matematica etc si daca nu ii vei arunca la sfarsit de an un cadou, cu aceeasi placere si interes. Un medic bun si cu constiinta, te va opera fara sa aatepte plicul cu bani, punand pe primul loc viata pentru ca asta a fost invatat sa faca, un ospatar iti va aduce si aseza farfuria frumos pe masa si daca stie ca la final nu va gasi bacsisul! Totul sta in recunoasterea muncii fiecaruia, aprecierea sincera a eforturilor fiecarui individ indiferent ca e vorba de medic sau femeia care matura scara blocului. Multumesc e de bun simt si este suficient pentru a-ti arata aprecierea pentru un om care a facut ceva pentru tine.
    Decat sa le luati profesorilor cadouri mai bine ati cere alaturi de ei sa li se asigure conditii de munca bune, salarii decente, sprijin in pregatirea lor continua. Un om care nu duce grija ratelor la banca sau a faptului ca maine daca nu plateste factura la curent nu mai are lumina in casa, un om cu mintea odihnita o sa fie in stare sa ii acorde copilului tau toata atentia si tot sprijinul pentru ca acesta sa invete in scoala tot ceea ce trebuie. Nu le mai dati profesorilor cadouri, cereti legi care sa ii sprijine. Doar asa faceti schimbari sanatoase pentru viitorul societatii.

    Reply
  10. Mihaela / 13 October 2017 14:24

    Eu una nu inteleg de ce scrii un asemenea text si il distribui dacă tu ai participat la “amenda” clasei? De ce nu te-ai revoltat acolo pe loc? De ce te-ai supus si pe FB esti revoltată? Este un articol/relatare care sincer nu-si are rostul dacă ai participat si tu la ilegalitatea care se petrecea acolo. Parerea mea!

    Reply
  11. petro / 13 October 2017 12:18

    Cred ca era mai eficient sa faci ceva in privinta asta decat sa te plangi.
    N-ai facut nimic cu articolul asta, decat sa expui o problema la care nu te-ai obosit sa gasesti o solutie.

    Reply
  12. nicu / 13 October 2017 10:11

    In regimul comunist dadeam si atunci bani de perdele. Si parca memoria mea de copil isi aminteste ca am dat o data si pentru tabla. Asta ca sa nu mai zic de bani de sticle si borcane (in loc de), de maculatura, de castane… de tot ce ni se cerea sa ducem la scoala.
    In rest, da… pupincurism pentru ca, citez, “tot ce e mai bun pentru copiii nostri”

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro