(parodie scrisă în colaborare cu domnul Toma Alimoș, haiduc din Țara de Jos)
Avertisment: Profesorii de limba și literatura română sunt rugați să întrerupă cititul aici, urmează alterări literare care pot cauza stres și schimbare de opinie.
Unui domn care a evitat timp de secole plata taxelor și a impozitelor i s-a năzărit să-și zidească propria mănăstire, cu legământ sub jurământ. A contractat o echipă de constructori sub propriul patronaj arhitectural. Nu voia orice mânăstire, ci pe cea mai cea.
Zidarii mai beau, mai fumau, mai schimbau palavre, construcția bătea pasul în gol și stătea degeaba. Șef de echipă era unul Manole, familie grea, remunerație mică. Manole nu citise Biblia, căci dacă ar fi citit-o ar fi știut că Abraham nu ar fi trebuit să se încreadă în tot ce-i trecea prin minte. Dumnezeu creează vieți, nu le zădărnicește. Privind în urmă, este posibil ca cei care au legătura cu Manole să fi fost mahomedani obsedați de premiile cu virgine. Manole a fost manipulat a crede că orice creație cere sacrificiu, chiar dacă păcătoșii au fost doar alungați din rai, nu le-a luat nimeni capul.
Ca să nu fie nevoiți să tragă la sorți, țigările și chibriturile fiind interzise pe șantier, zidarii au hotărât să dea startul tuturor nevestelor odată, rugându-le să aducă ceva de mâncare. Cea care avea să ajungă prima avea să fie ușă de biserică. Între timp au organizat pariurile, fiecare favorizând consoartele rivalilor.
Manole stătea pe gânduri. Nu numai că se bătuse cu pumnul în piept că-și iubea nevasta, dar mai aveau și împrumuturi luate de la bancă care nu puteau fi plătite dintr-un singur salariu. Apoi mai erau și copiii. Avea șapte. Îi lua o zi întreagă doar ca să-i întrebe ce-au făcut la școală. Pe de altă parte, dacă termina lucrul la mănăstire ar fi primit și bonus, ceea ce însemna că la urma urmei putea angaja o dădacă. Sau mai ieftin, se putea recăsători cu una mai puțin pretențioasă. Puse mâna pe telefon:
-Ana, ce faci, vii sau nu vii? Îmi chiorăie mațele.
-Am programare la coafor. Vin după ce-mi fac și unghiile, că-s la preț redus. Doar nu vrei să mă bârfească țațele alea că nu știu decât de cratiță.
A trecut ora, a trecut dubla, nici urmă de Ana.
-Ana, unde ești, dragă, te-ai pornit ori ba?
-M-au sunat de la școală, ăla micu’ are vărsat de vânt. A trebuit să-i duc pe ceilalți la tata, că mama are și ea programare la coafor. Apropo, era și a lui Vasile acolo, își punea extensii, dar pe ea n-o sună bărbatu-său de parcă s-au pierdut minutarele. Auzi, n-ai putea să-ți comanzi ceva de mâncare de la restaurant că am destule griji și fără tine? Te descurci tu.
-Toate nevestele au sunat că vin, mă simt deja prost.
-Mai bine! Mănâncă și tu de pe la alții, dar nu exagera cu chiftelele Amaliei, știi că-ți dau arsuri.
-Or să râdă de mine că mă cotcodăcește găina.
-Măi, Manole, de ce nu-ți vezi tu de lucrare în loc să stai toată ziua pe telefon? M-am săturat să te tot aud plângându-te că s-ar putea să livrezi cu întârziere. Dacă pierzi bonusul, pregătește-te de divorț! De știam eu că sunteți așa de lasă-mă să te las, adunam fetele și numai cu ce câștigam din pomelnice și acatiste ridicam nu una, ci trei biserici!
-Taci, femeie, că dacă te aude domnu’ arhitect scoate schelele la vânzare și rămânem să păzim clopotnița.
Domnu’ arhitect nu a scos schelele la vânzare, dar s-a răzgândit în privința mânăstirii. Și-a făcut cinematograf. Pe ecran, orice om poate să zboare după ce vorbește puțin despre dragoste, fără să năpârlească. Să nu-i spuneți domnului Iñárritu, dar Anele zboară dimineața să ducă copiii la școală, zboară apoi la serviciu de unde zboară ca să aducă copiii înapoi acasă, zboară când fac curățenie, zboară când fac de mâncare și nici măcar nu pică de oboseală. Biserica lor, ridicată numai din rugăciuni, nu are nevoie de orologiu, secundele bat ca o inimă, iar când orelor le vine sorocul, tăcerea le dă glas: Oaaa…oaaaa…oaaaaa.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cine se tot amestecă în problemele interne ale României?
Sub ochii noștri, se întâmplă un fenomen năucitor
Cu ironie, fără filtre – Triangle of Sadness
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
