Mari Români uitați – Jean Yonnel

21 July 2020

Jean Yonnel (21 iulie 1891, Bucureşti – 17 august 1968, Paris, Franţa) a fost un renumit actor francez de origine română. Pe numele său real Jean-Estève Schachmann. Unul din cei patru actori români societari ai Comediei Franceze alături de Eduard de Max, Maria Ventura şi Elizabeth Nizan.

A jucat alături de marea sa compatrioată Marioara Ventura. Publicul entuziasmat luase obiceiul să-i însoțească aparițiile pe scenă cu strigătele: “Societar! Societar!”. În 1929 Yonnel și-a văzut visul împlinit: a devenit societar al primului teatru al Franței, al primului teatru al lumii.

Între 1947 și 1962, Jean Yonnel a fost profesor la Conservatorul Național de Artă Dramatică și toți își amintesc de el ca de un mare actor de tradiție clasică, exigent, onest, riguros și scrupulos.

Filmografia lui, aici

Jean Yonnel a murit pe 17 august 1968 la Paris, la vârsta de 77 de ani. Deși puțin cunoscut astăzi în România, marele artist este onorat de școala de teatru franceză care îl consideră unul dintre ultimii tragedieni ai teatrului clasic.

În 1934, în timpul uneia dintre vizitele sale în România, revista “Ilustrațiunea română” i-a luat marelui actor un interviu care merită citit fie și numai pentru descrierea pe care o face Bucureștilor. 

“Dintre românii care reprezintă cu strălucire mișcarea noastră artistică peste hotare, Jean Yonnel, societar al Comediei franceze, urmașul lui De Max pe prima scenă a Parisului, apare ca o figură remarcabilă. Deși de la 12 ani în Franța, Yonnel e cetățean român, patriot covins și demn reprezentant al artei teatrale românești peste hotare. După 13 ani de lipsă, cu ocazia unei pioase comemorări a tatălui său, un distins medic al cărui nume e pästrat cu sfințenie în sufletul celor care l-au cunoscut, Yonnel a revenit în țară pentru câteva zile. În vârtejul invitațiilor, vizitelor, recepțiilor oficiale, am putut totuși smulge ilustrului actor o scurtă întrevedere. Pentru cititorii Ilustrațiunii Române”, Yonnel ne-a acordat trei sferturi de oră.

– Cum ați ajuns la cariera teatrală? Ați plecat la Paris ca să urmați medicina.

– E drept că am plecat să studiez medicina, să urmez cariera strălucită a părintelui meu. Întâmplarea a făcut însă să găsesc într-o zi în sala de clasă, după orele de studiu, un coleg, corsican de origine, care recita o tiradă impresionantä din Cyrano de Bergerac a lui Rostand. Tirada colegului meu a fost scânteia electrică ce mi-a răsturnat dintr-odată toate planurile de viitor. Însoțit de Peraldy, acesta era numele corsicanului, m-am dus la Alexandre, tânăr actor al Comediei franceze, căruia i-am recitat Napoleon al II-lea de Victor Hugo, o poemă pe care o studiasem cu multă râvnă. Alexandre m-a felicitat și m-a sfătuit să urmez cariera teatrală.

Deoarece eram încă în dubiu asupra talentului meu, Alexandre m-a dus la Mounet Soully, acel mare comedian al vremurilor moderne, căruia i-am recitat atent poema. Bătranul Soully a ascultat până la capăt, apoi, punându-mi mâinile pe umeri. mi-a spus: Ar fi o crimă să nu faci teatru!
Zarurile erau aruncate. M-am înscris la Conservator, unde am reușit întâiul din 500 de candidați.

Am urmat Conservatorul cu mare succes în clasa bunului profesor Leithner, având de colegă pe drăgălașa Alice Cocea, compatrioata noastră. La o lună după ce am absolvit Conservatorul, a izbucnit Războiul cel mare. Între timp, făcusem armata la București, ca elev voluntar în regimentiul II artilerie de cetate.

Imediat după izbucnirea războiului m-am înscris în Legiunea străină. Apoi, când România a trecut în neutralitate, am fost trecut la artilerie și apoi la aviație. La Verdun, unde stăteam la un post de ascultare, la câțiva metri de tranșeele germane, o torpilă m-a îngropat în pământ, fiind grav rănit la pulpa dreaptă. M-am vindecat, m-am întors pe front și la ultima ofensivă din 1918 am fost din nou rănit, ceva mai ușor.

– Unde v-ați făcut debutul?

– După încheierea păcii, am fost angajat la Odeon. Am jucat in special rolurile clasice de tragedie. Am jucat cu Sarah Bernhardt, care pe atunci avea 80 de ani, un picior amputat și un rinichi operat și era totuși cea mai desăvârșită actriță, pe care am cunoscut-o. Ea și De Max erau singurii artiști actori pe care i-am cunoscut.

– Amintiri despre De Max ?

– De Max mi-a fost cel mai prețios amic și sfătuitor. Generozitatea, delicatețea și bunătatea lui vor rămâne proverbiale printre actori. După moartea lui, am fost chemat să joc pe scena Comediei Franceze. Sfătuit de Antoine și Gémier, cunoscuții directori ai Odeonului, am acceptat. După doi ani am fost numit societar. Lucrez mult, am multe creații în fiecare stagiune și caut, cu modestele mele mijloace, să aduc un cât mai mare aport artei dramatice universale.

– Care e rolul dvs. preferat?

– Hamlet! Și toate rolurile tragedillor clasice, care ating o mare intensitate umană.

– Teatru românesc?

– Caragiale e un autor mare, ar face cinste oricărei țări din Occident. Din nefericire, opera lui cu caracter prea local nu permite o răspandire internațională a comediilor sale.

– Ce impresie vă face Bucureștiul după 13 ani de lipsă?

– Nu pot fi obiectiv. Judec Bucureștiul cu inima și sensibilitatea revederilor dragi, iar nu cu creierul. Voi spune însă că găsesc orașul mult schimbat în bine. Curățenie, arhitectură avansată, străzi largi, parcuri de aerisire admirabile. Cișmigiul, care nu e mult schimbat, e cea mai frumoasă grădină din Europa.

– O ultimă întrebare: un moment impresionant din cariera dvs.?

– Din carieră? Viața e mult mai impresionantă decât teatrul. Niciun autor dramatic nu poate ajunge la intensitatea umană a faptului divers.

– Scene impresionante?

– Verdunul. Încheierea păcii…

Cele trei sferturi de oră s-au trasformat pe nesimțite în două ore întregi. S-a înserat…

Lumina cenușie se filtrează prin draperiile vechi de catifea. Yonnel ne anunță că pleacă a doua zi, urmând să monteze un film la Paris. Intră în noi repetiții, într-o activitate febrilă și neostenită. Îl părăsim cu regretul de a nu-l vedea și pe scena românească.”

Sursa: Ilustrațiunea română, 13 iunie 1934



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro