Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Marry me!

18 August 2019

De ce revii când mă vindec de tine?

De ce, după iubire, între noi totul se transformă în praf și vânt?

Ne căutăm pe noi înșine, cred, toată viața ne regăsim și ne pierdem, încurcăm rute, uităm valize, despachetăm și împachetam, ca să ajungem la final tot acolo, însetați de viețile noastre, de cine suntem și de ce vrem să trăim!

Povești incendiare ce se repetă în fiecare vară între noi doi, ca toamna să le răcorească și iarna să le răcească de tot, pentru ca apoi ianuarie să le aprindă în vâlvătăi.

Până când? Până unde mai repetăm așa?

Nu ne vrem nici să plecam, nici să rămânem unul lângă altul, și totuși ne căutăm neîncetat de fiecare dată când ne despărțim!

“Hai să ne căsătorim”, mi-ai spus într-o dimineață, râzând, și am simțit că nu mai am aer. Iar peste o săptămâna am plecat în Praga și am încetat să mai vorbim, fiindcă eu nu știu să fac față schimbărilor bruște, nu mai am control și simt că tot ce e în mine se desprinde! Mi-e frică de angajamentele pe viață care duc înspre mormânt!

Ne-am reîntâlnit în toamnă, departe, într-un club la mare, unde nici cu gândul nu ne-am fi gândit, şi atunci iarăși m-ai făcut să rămân lângă tine – fiindcă în îmbrățișările tale era bine. Și acolo, lângă tine, erau fluide liniile vieților noastre.

Am rămas și am vorbit și ne-am tot reîntâlnit. Apoi, a venit vremea mea să te iau prin surprindere și să îți spun subit: “Marry me!”. Ai rămas blocat, răspunsul tău fiind un zâmbet larg… Am înțeles. Încotro ne e dat să ne mai știm?

Dacă așa e iubirea și relația asta a noastră – mereu departe unul de altul, reîntâlnindu-ne din când în când, cu tumult și patos, cu furtuni și imbold ce arde?!

Citiţi şi A primi, a dărui, unul fără altul nu există

Dacă așa ne e făcut să fim, cu alții și-n gândurile noastre mereu avându-ne doar unul pentru altul?! Rămâi cu mine, dar dă-mi multă libertate – ăsta e motto-ul nostru, al fiecăruia dintre noi doi. O karma, mulți de “poate” și nopți ce vor rămâne secretele noastre bine păstrate. Vrem să ne știm alături, vrem să trăim departe și ne e așa de cald și calm și bine unul în brațele celuilalt! Complecși, ciudați, făcuți din vise și din noapte!

Dumnezeu o ști cât ne mai putem iubi astfel. Azi doar fac o plecăciune spre pământul ars de iubirea lacrimilor noastre.

Cu tine, până ce… nu vom mai fi!

Guest post by Alexandra Șerban 

Și tu poți scrie pe Catchy!🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu sunt o femeie pentru publicul larg

Poate folosește cuiva povestea mea (II)

De ce suntem împreună?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro