Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Niciodată n-am fost nefericită în vis

27 May 2015

L. PopescuCe binecuvântaţi am fost să avem vise! Vă daţi seama, ce binecuvântare? Şi somnul…

În vise am fost oriunde, am fost oricum, am fost oricine.

Pe la 25 de ani am visat ceva superb. A fost atât de real acel vis, încât şi acum cred că era un déjà-vu. Se făcea că eram cu nişte fete, prietene de-ale mele. Era o zi de vară, eu conduceam o maşină decapotabilă pe un drum mărginit cu dungi albe, impecabile. De o parte şi de alta erau palmieri. Râdeam cu fetele. Aveam părul blond, cârlionţat şi vântul mi-l tot dădea pe faţă, iar eu îl suflam aşa: pufff, pufff, ca atunci când vrei să-ţi dai părul din ochi, dar ai mâinile ocupate. Un cer ca albastrul de Voroneţ se lăţea pe tot orizontul şi nu vă spun cum era cu palmierii ăia, o nebunie. În visul ăsta nu eram nici mamă, nici soţie, nici soră, nici fiică. Eram eu cu nişte fete, şi râdeam.

Apoi, a mai fost visul cu bunica mea. Eu, nemişcată, stăteam şi priveam un sicriu. Ştiam cine este în el. Îmi părea rău că a murit. Deodată, de pe faţa bunicii a alunecat pânza albă şi brodată, s-a ridicat în capul oaselor şi mi-a spus: ”Lucuţă, puică, ce mai faci?” Eu, încremenită de iubire, nu i-am răspuns şi nu am înşfăcat-o de mână să o trag în viaţă, să fug cu ea, departe de sicriu. Nu, am stat aşa, cu mâinile reci, atârnind neputincioase.

frissell_underwater-model

Ştiu sigur că în vis am fost la Acapulco. Zâmbiţi? N-aveţi decât, zâmbiţi!

În vise l-am întâlnit pe Anthony Hopkins, personal. I-am spus că-mi place mult de el, că are charismă şi el mi-a spus:”Danke!”. Ştiaţi că a compus un vals? L-am ascultat, până l-am învăţat pe de rost. Îl cântă André Rieu cu orchestra lui.

Niciodată n-am fost, în vis, nefericită. De toate am fost şi peste tot, dar nefericită nu am fost.



Citiţi şi

Fotografia și citatul zilei – Emil Cioran

… Și bucură-te de singurătate!

„Da, a meritat!”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
968 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro