“Iubirile? În afară de procentul de fericire până la extaz şi de suferinţă atroce – le datorez zecile de poezii pe care le-am scris!” Nina Cassian (click, e fascinantă!) poeta care s-a căsătorit de trei ori, de fiecare dată din dragoste. “Descrierea” șocantă din titlu îi aparține celui de-al doilea soț, mai mare cu 10 ani, Alex Ștefănescu (Ali). Dar Nina știa cum e… „Fiind o fată urâtă, am fost bucuroasă cumva de atenţia care mi-a fost acordată de-a lungul vieţii. Dar asta a venit târziu, pentru că, până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine. Nu e plăcut, mai ales în adolescenţă. Te marchează pe toată viaţa.“ Cu Ali a stat măritată 34 de ani, dar l-a și înșelat. Cu știrea lui… Justificarea? „Nu am fost infidelă, ci am adăugat afluenţi râului mare, iubirii celei mari. Neminţind şi, de altfel, având prea mult de dăruit, copleşitor pentru un singur recipient“.
În 2010, într-un interviu pentru Marea Dragoste/revistatango.ro, întrebată dacă nu-i este dor să se îndrăgostească din nou, Nina răspunde “Nu! Nu! Recunosc cu umilință că am scăpat de această nesăbuintă dorință să mă mai amorezez, Doamne ferește! Nici nu se pune problema, las’ că nu s-ar amoreza nimeni de mine la ora asta, dar nici eu de altcineva. Nu, eu îl am pe acest personaj complet, care într-adevăr îmi acoperă toate necesitățile. (n.red. al treilea soț, american, Maurice Edwards, directorul Filarmonicii din Brooklyn) Care m-a luat fără niciun fel de pretenții materiale. Nici eu nu l-am luat pentru bani, că nu-i avea, nu se punea problema. El pe mine m-a luat ca pe o adevărată pagubă, adică bătrână, urâtă, săracă, româncă…”
Despre viața acestei poete splendide în atâtea neobișnuite feluri s-a făcut un documentar – „Distanța dintre mine și mine”. Filmul a avut deja premiera la mai multe festivaluri, iar în cinematografele din România va rula din 8 martie. Și cine ar fi putut face un documentar despre o femei excepțională decât o altă femeie excepțională – Mona Nicoară. Spicuim dintr-un interviu publicat în revista life.ro, doar cât să vă facem poftă să aflați mai multe. 🙂
***
“Nina avea 86 de ani atunci (n.red. 2012) și era deja omul care își făcuse ordine în cap, în sensul că știa prin ce trecuse, știa ce mai vrea de la viață, știa să înțeleagă oamenii, nu mai avea nimic de demonstrat, nu mai avea nimic de apărat, era o persoană cam cum aș vrea eu să fiu.
Am petrecut doar câteva ore cu ea și am vorbit despre toate. Am convingerea că ar fi stat de vorbă cu aceeași relaxare și inteligență cu oricine i-ar fi trecut pragul, de fapt.
Unde și ce ați filmat?
Ce se vede în film, teoretic, este foarte plictisitor: o doamnă în vârstă care bea și fumează pe o canapea din apartamentul ei newyorkez, înconjurată de hârțoage, medicamente și partituri de pian. Singurul lucru spectaculos acolo este însăși Nina. Dar este de ajuns, fiindcă Nina este un personaj magnetic. Pentru că Nina, cu ochii ei senzaționali și cu mintea ei brici relaționează cu o arhivă impresionantă de filme, fotografii, bucăți muzicale care au, toate, legătură cu ea.
Nina a apucat să vadă ceva din film?
Ea a murit chiar înainte să ne apucăm de montaj. Nu a apucat să vadă nimic, din păcate.
Soțul ei, Maurice Edwards, care apare în film spre final și este (veți vedea) un fel de happy-end al nostru, a văzut montajul final prima oară la el acasă, doar cu mine. Am vrut că fie așa pentru că întotdeauna este emoționant și straniu să te vezi în film sau să vezi pe cineva pe care îl iubești. În ciuda faptului că este un om foarte obișnuit cu aparițiile publice, câtă vreme a fost directorul Filarmonicii din Brooklyn.
A fost emoționat. Știu că i-a plăcut filmul, dar nu e ușor să te uiți la cineva care îți este drag și să o vezi ca și cum ar fi vie pe ecran.”
Citiți povestea lor aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
