Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Omul nu este niciodată prea bătrân, prea căsătorit, prea sărac, prea bogat, prea urât sau prea frumos să își dea voie să iubească

19 October 2019

Viața este un miracol. Îmi dau seama, acum, când la a doua tinerețe, m-am îndrăgostit ca o copilă care întâlnește pentru prima dată fiorul dragostei.

E atât de minunat să te simți îndrăgostit la 40 de ani. Lucrurile se leagă altfel și cine vrea să înțeleagă că iubirea e pentru cei care o acceptă, se poate considera un om norocos. La vârsta noastră de obicei avem acasă cam tot ce ne trebuie, și casă, și masă, și soți, și copii. Dar multora dintre noi ne lipsesc aripile să putem zbura ca niște vulturi, vigilenți și recunoscători, peste tot ceea ce avem.

În cazul meu, am zărit o pereche de aripi care credeam că mi se potrivesc. Doar curajul de a mă atinge de ele mi-a lipsit. Însă nu pentru multă vreme din momentul în care am început să îmi doresc să zbor. El, purtătorul aripilor mele, s-a învoit la un schimb echitabil: aripile lui în schimbul aripilor mele. De la o joacă, am început să zburăm amândoi prin tinerețe, cu eleganță, curaj, entuziasm și recunoștință. Așa cum nu puteam la 20 de ani, când crezi că fluturașii în stomac te vor însoți toată viaţa. Împreună sau separat. fiecare peste cuibul, său am sădit dragoste în jurul nostru peste tot pe unde băteam din aripi. Eram îndrăgostiți și noi de noi, și unul față de celălalt, dar mai presus de toate de viață, în general. Ne-am dat seama că Dumnezeu ne iubește după bucuria zilelor pe care le-am trăit.

Citiţi şi Fluturaşi în stomac, la vârsta mea? Da!

Omul nu este niciodată prea bătrân, prea căsătorit, prea sărac, prea bogat, prea urât sau prea frumos să își dea voie să iubească. Iubirea este un miracol care vine ca o recompensă în viața celor care știu să o înțeleagă și să o prețuiască. Zborul nostru a fost unul scurt împreună, dacă e să ne luăm după calendar, dar recunoștința că el a existat va sparge toate granițele timpului. Pentru că el va dăinui în sufletele noastre.

Guest post by Rază de soare

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

De ce nu mă laşi în pace, dacă nu mă vrei?

Cum l-am cunoscut pe Ceaușescu

De ce am rămas? Nu știu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro