Povestea ei, povestea lui…

11 December 2017

Cum povestește Ea

M-a proptit de perete și m-a sărutat. Îmi ținea umerii în mâini și îi simțeam forța fin, nu vroia să îi scap din îmbrățișare. Mă privea și mă ardea cu ochii. Voia să îl văd, să îl privesc și să mă las sărutată. Știam că asta urmează și când și-a așternut buzele peste ale mele, m-am tras și mi-am ridicat ochii ca să îl dojenesc cu privirea. Când i-am întâlnit ochii, nu am mai putut să îi spun nimic. Mă priveau de parcă știau și ce am să zic și ar fi zâmbit imediat ce aș fi rostit primele două cuvinte, adică: „Ce faci?!“

Și așa a și fost. A zâmbit. Dar, „ce faci”-ul meu a fost atât de cald și moale, că el a închis ochii și mi-a așternut încă o sărutare pe buze, ca și cum îmi sărutase buzele toată viață. Și eu am închis ochii și m-am predat. Îl simt și acum când scriu. Îi știu exact forma buzelor, cum le apăsa peste ale mele, conturul gurii lui, mișcările pe care le făcea că să îmi acopere gura cu gura lui, ce gust avea și ce aromă.

Mirosea a iubire, a prieten drag a cărui apropiere o aștepți atât de mult, încât atunci când vine la tine mirosind a noroi, e perfect. Parcă e exact ce îți doreai. Așa simțeam eu. Tot ce mirosea a el, era el și mirosea a copil, a bebe, a dimineață de primăvară. Numai după ce s-a parfumat primă dată, am înțeles că trecuseră săptămâni și eu mă bucurasem doar de parfumul pielii lui, de stelele din ochii lui, de felul cum mă privea, de vocea lui, de tăcerea lui când mă privea cu atâta dragoste…

Înainte de început

Eram oarecum colegi de trei luni. Eu lucram pentru echipa care avea atelierul în care venea el după program. Când nu mai era nimeni acolo, el venea, și eram doar eu și el – fără să plănuim asta. Era liniște, spațiu, o intimitate care ne apropia și nu știam să fim în ea. Eu îi simțeam energia masculină de bărbat pasionat de plimbări cu motorul, spiritul tânăr, cu sete de viață, simplitate și frumos. Îl simțeam, cum simți apa rece a unui pârâu de munte pe care îl privești și știi cât de rece e, înainte să îți bagi mâna în apă să încerci. Îi simțeam energia și mă făcea curioasă și asta, și timiditatea lui, cumva. Abia se uita la mine, dar se uita. Și eram destul de mare deja ca să înțeleg ca ceva îi place la mine. Dar nu știam încă ce și cât.

cuplu sarut perete

O dată, prin septembrie – era cald – în timpul zilei de data asta, și eu, îmbrăcată cu niște pantaloni scurți și un tricou care îmi dezvăluia toate formele – am intrat grăbită în atelier, să comunic ceva colegilor. Când am deschis ușa, ni s-au întâlnit privirile și a lui mă măsura. De la cizmulițele pe care le purtam, urcând pe glezne, genunchi, coapse, desenând forme pe blugii scurți… și atât, pentru că ajunsesem în fața lui și îi zâmbeam. În patru secunde cât a durat evaluarea, făcuse ce nici el nu cred că realizat. Nu se dezlipise de mine. Atunci am înțeles că bărbatul din el mă voia. Nu știam dacă mă vrea și omul. Și asta era important pentru mine. Pentru că îl plăceam, îi plăceam sufletul și voiam că sufletul lui și al meu să se întâlnească.

Câteodată, nu mereu, mergeam să îl întreb ce face, când era în atelier. Pentru că eu locuiam chiar în curtea atelierului. Stăteam acolo, la mine, la bucătărie, găteam o supă sau beam un ceai și mă gândeam cât de mult aș vrea să îl beau cu el și, dacă i-ar plăcea, măcar să se încălzească. Și mergeam spre atelier, gândindu-mă că probabil mă va refuza pentru că e timid, dar tot îl întreb. Și deși i-am oferit de vreo zece ori ceva de băut, mă refuza, spunând că nu vrea să se întrerupă din lucru, sau cu un „Nu, mulțumesc, ești drăguță, dar nu vreau acum”. Știam că ar fi vrut, dar era prea timid și poate îmi simțea energia care îl plăcea și îl chema spre mai mult decât un ceai, chiar dacă doar platonic.

Într-o seară, abia am așteptat să vină la atelier. Avusesem o zi nasoală, cu certuri în firmă și tensiuni și explodam de încărcată ce eram. Nu îmi găseam locul. Și când a venit, m-am dus direct la el și i-am zis:

– Sunt supărată, de fapt, sunt extrem de nervoasă, îmi vine să f*t un pumn cuiva.

El, cu niște ochi blânzi și un zâmbet în colțul gurii, m-a întrebat:

– Ce e, cine te-a enervat?

Cred că se amuza de încrâncenarea mea de fată mititică, care vrea să dea niște pumni unui munte, dar m-a ascultat de la primul până la ultimul cuvânt. Se uita în ochii mei în continuu și când îi suna telefonul, nici nu îl atingea și asta mă făcea să mă simt importantă. Foarte importantă pentru el. Sau poate era doar o formă de respect, dar mă făcea să mă simt atât de bine și îmi descărcăm demonii toți, unul după altul plecau din mine, pentru că el mă asculta. Era total conectat la mine.

Când am terminat, aveam gura uscată, îmi bătea inima ca la un cal după cursă și, cu niște ochi mari și triști, i-am zis:

– Mă lași să te îmbrățișez? Așa mare nevoie am de asta acum.

El a zis:

– Sigur, hai!

Am sărit în brațele lui, cum sare fetița în brațele tatălui după ce s-a rătăcit în pădure. Așa m-am bucurat că l-am găsit, că era acolo. Am rămas în brațele lui, strângându-l. Pieptul meu inspirând și expirând cu putere pe pieptul lui… îmi simțeam inima în gât și am închis ochii. Am stat mai mult în îmbrățișarea lui decât stai normal, când rogi un străin să te țină în brațe. Dar el mă ținea. Nu schița niciun gest de îndepărtare. M-am desprins eu prima și când l-am privit în ochi să îi mulțumesc, abia m-am putut uita la el, așa mă încărcase de bine, de vindecare. Încruntarea mea o transformase în zâmbet. Pentru că fusese minunat să fiu în brațele lui. Ochii lui erau acum moi, calzi și zâmbeau. Privindu-i, am zbughit-o pe ușa afară ca un copil rușinat și fericit în rușinea lui, de numai el știa cât de bine se simte cu rușinea lui cu tot.

Cum povestește El:

Au trecut zilele una după alta și amintirea îmbrățișării ei era mereu cu mine.

Nu mai puteam să trec prin curte, fără să mă uit către căsuța ei, căsuță care era exact ca și ea… arăta bine cu fereastra mare, rotundă, cu ușa vitrată, și părea că te lasă să vezi în orice colț al casei dacă te uitai pe geam din afară, dar nu… Degeaba parcam mașina cât mai aproape de căsuța ei, dacă ea nu voia, nu vedeam nimic. …Am văzut-o că e fericită când mă vede, dar nu mi-am dat seama dacă și ea simte ce simt eu.
Credeam că este fericită, cum era întotdeauna, și eu mă uităm după ea, cum se uită un bebeluș după mama lui.

Îmi doream să nu plece, să rămână cu mine, să mă îmbrățișeze așa de strâns cum m-a îmbrățișat atunci prima dată…. hmmm, ce bine ar fi…
Am avut de făcut niște lucrări în casa ei. Mă simțeam bine când eram cu ea… nu credeam că putem vorbi așa deschis despre orice și mă bucuram de clipă.

Când ea mi-a zis că a găsit pe cineva, un om cu care se simte bine, am simțit că m-a lovit un fulger. Îmi era greu să mă bucur pentru ea. „Totuși asta e bine, ea devine tot mai fericită“ – mă gândeam eu. Dar ea, acum, bucură pe altcineva. Și cine sunt eu să o vreau pentru mine, nici eu nu sunt liber… Și totuși, cu o durere profundă, simțeam că o vreau, că vreau să o prind și să îi spun: „Hei, nu mă vezi? Sunt aici, te vreau… vreau să te îmbrățișez, să te sărut, să te mușc, ai adunat atâta energie în mine, ca într-un reactor nuclear… Hei.”

În seară aceea, am prins-o cu putere. Am vrut să o sărut. Ea, totuși, nu s-a lăsat la început, și eram aproape să îi dau drumul din strânsoare când s-a înmuiat. Simțeam că vrea și ea și s-a oprit timpul, s-a oprit lumea… o fată ca ea… e ca un vis…

Guest post by Sofia Isadora

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

 



Citiţi şi

Pentru fiecare femeie frumoasă, există un bărbat care s-a săturat de ea

Pe când eram o nimfă oarecare

Alexa – o poveste paradoxală

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,513 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro